Avanti frateli! Puoi essere ancora meglio! Dio te benedicta!
Vă redau mai jos textul ce mi l-a trimis astăzi...
Pe cine întâlnim azi la Roma după Petru și Pavel...
„Eram aseară
la intrare în Roma, într-o parcare de camioane și din cauza căldurii țineam
geamurile deschise. Semiîntuneric, moment de relax... Bate cineva la ușă, sar în
picioare.
Noi știm după modul în care se prezintă bătaia în ușa dacă e
un coleg cunoscut, dacă nu ne cunoaștem, dacă e Poliția, sau de la
administrația parcării, fiecare are un cod pe înțelesul nostru. Era un ciocănit
foarte sfios, aparent timid,cu tenta de tainic...
Un om tânăr îmbrăcat destul de îngrijit, mult peste
standardul șoferilor.
- Buna seara, deranjez ?
- Deocamdată da, dar depinde totuși ceea vrei.
- As vrea sa vă propun... Și duce pumnul la gură făcând un
gest care nu seamănă deloc cu „mi-e foame”.
M-am scârbit instant și m-a trecut un fior
pe care dacă i-l transmiteam fizic nu ar mai fi existat într-o secunda, dar un
susur blând după ureche mi-a spus:
- Ai ocazia sa-mi arăți cine ești, asta e teza ta astăzi!
Sunt convins ca am nevoie de mult mai multa dragoste, dar am
pus in momentul acela la dispoziție tot ce am reușit sa găsesc prin sertarele
conștiinței mele.
- Eu sunt creștin, zic, eu trăiesc după cum am înțeles ca
vrea Dumnezeu, creatorul a tot ce exista,iar ceea ce vrei tu e un lucru pe care
Dumnezeu îl condamna aspru, iar eu refuz asemenea propunere.
- Ești de la martorii lui Iehova?
- Nu, eu sunt creștin trinitar, cred în Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt,
nu parțial.
- Eu sunt ateu și nu cred în poveștile astea.
- Se vede, dar am să-ți dau o veste neplăcută: Tocmai stai
cu picioarele pe proprietatea Creatorului și teoretic ar trebui sa n-o calci.
Apoi i-am povestit cum a propus Dumnezeu unor oameni care
ziceau ca ei au ajuns ca El și nu mai e nimic tainic de descoperit, la care
Dumnezeu a propus ca ei sa facă un om. S-au apucat de treaba, dar spre surpriza
lor au fost opriți de Dumnezeu, care le-a spus: „Nenorociților !Pământul cu care lucrați, planeta, cerurile și tot ce am
creat sunt ale mele. Voi trebuie sa folosiți materialele voastre, nu ale mele !”
În final a pus capul jos și a plecat fără sa mai răspundă,
sau sa mai asculte ceva. Sunt convins ca i-au vorbit și alții, fiindcă știa
multe lucruri pe care mi le-a spus la început, deci nu eram eu primul care ii
atrăgea atenția... Totuși stau cu un sentiment de judecată asupra mea, că am
fost tranșant direct, cred ca trebuia sa mai caut o doză de dragoste.
O reflexie care
arată că nici ciuma nu e suficientă ca omul să se pocăiască!
Valentin Pop
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu