Latență spirituală? - de Nicolae.Geantă

sursa foto

TD Jakes este un pastor afro-american. 63 de ani. Unul dintre cei mai renumiți pastori din lume. Conduce „The Potter's House” din Dalas, Texas, un megachurch cu peste 23.000 de oameni săptămânal. Plus alte filiale ale acesteia. Biserica sa e un adevărat stadion. Arhiplină la fiecare predică a reverendului. Și un adevărat vulcan în închinare. Când cântă, când se roagă, tremură zidurile „Casei Olarului” (Recunosc, îmi place bishopul TD. Cum scrie, cum predică, cum gândește, cum misionează, cum vorbește la invitațiile dela televiziune...). Numai că..., am rămas mut de uimire ieri, când am citit anunțul lui TD Jakes pe Instagram. La întrebarea: „Are you confortable returning to church?” / Este siguranță să ne întoarcem la biserică?”, 79% din membrii au strigat: NO! Și 5% îndeciși!

Pastorul Jakes și-a întrebat biserica dacă dorește să reînceapă activitatea după închiderea din cauza CV19 după ce președintele Donald Trump a avertizat guvernatorii USA să  permită redeschiderea lăcașelor de închinare începând din 24 mai 2020. Și..., oamenii care săreau de  bucurie la fiecare idee a bihop TD Jakes au răspuns în proporție de 4 din 5 că nu au curajul să vină la biserică!!! Ce să credem de aici? Că au avut doar o formă de evlavie? Că numai 16% cred în puterea de protecție a lui Dumnezeu? Că 84% se simt mai confortabil în fața monitoarelor?

Nu sunt împotriva normelor de securizare! Știu că există CV19, (am avut prieteni care au fost bolnavi, ba chiar care au decedat). Știu că SUA are 100.000 de decese în pandemie! Știu că nu poți administra o biserică de 23.000 de inși atât de ușor ca pe una de 50 sau 100! Dar sunt uimit de panica ce a pus stăpânire pe credincioși!

Pastorul Jakes a luat decizia să mai aștepte! Ca orice pastor își iubește biserica mai mult decât Guvernul. Sau OMS-ul. (De fapt nu cred că există vreun politician sau medic care să iubească biserica mai mult ca păstorii). Guvernele lumii nu știu că în spatele deciziilor lor rânjește Diavolul cel mare, care abia aștepta să stăm acasă, departe unii de alții, departe de Dumnezeu. Distanțați social. (Pentru unii distanțarea a fost mănușă. Pentru unele biserici ea n-a fost o problemă, oricum la slujbe eram distanțați, stând la 3-4 bănci unii de alții!) Cei ce au interes ca bisericile să fie închise cât mai mult - în timp ce restaurantele, terasele, mall-urile sau plajele se deschid -  nu din „dragoste pentru enoriașii credincioși” o fac, ci pentru a submina autoritatea liderilor religioși. Pentru a-i „răci” pe credincioși. Nu cu CV19. Ci cu un virus mai letal: îndepărtarea de Dumnezeu!

În pandemia asta, și după starea de izolare/distanțare impusă bisericii, am constatat că prin adunările noastre există câteva tipuri de credincioși:

- cei ce au fost activi înainte de pandemie au fost și mai activi în pandemie;

- cei ce au fost căldicei înainte de pandemie nu s-au înfierbântat acum, ci au devenit mai reci!;

- cei ce nu au avut habar înainte de pandemie de Dumnezeu și acum s-au hotărât să-L urmeze!

- cei care s-au obișnuit cu biserica online și nu vor mai veni din nou „față în față”!

Astăzi, îmi spunea un slujitor (român) că biserica de care aparține este încă închisă. Deși de 2 săptămâni s-ar fi putut întâlni în aer liber. Pastorul însuși caută scuze s-o deschidă, aruncă vina pe vremea nefavorabilă, pe măsurile de precauție CV19, pe..., frații nu vin în curtea bisericii, nu s-au strâns din martie, nu mai știu unii de alții... „Ce creștinism e aceasta frate Nicu?”, întreabă dezamăgit. „E latență spirituală!”, răspunde tot el.

Latența este starea de a sta ascuns deși ai potențial să ieși în afară! Bisericile au potențial enorm. Dar și o panică mai mare ca potențialul! Nu spun să fim habotnici, să ne zvârlim mâna în stupul cu albine, dar trebuie să ne analizăm atent: când vom reveni la normal vom fi mai activi sau mai latenți?

Tare mă tem că dacă până zilele trecute deviza cea mai frecventă era „#stați acasă!”, după pandemie bisericile vor utiliza cel mai frecvent logo-ul „#ieșiți afară!”

Nicolae.Geantă