Dacă Domnul, după ce a apărut mai multe zile printre
ucenici după Înviere, ar fi dispărut așa deodată am fi crezut (poate) într-un
Hristos pământesc. Dar Înălțarea Lui l-a făcut un Hristos Ceresc! Asta e dovada
că misiunea Sa a fost direct de la Tatăl, îndeplinită 100%. Hristos nu poate fi
depășit, spunea Ernest Renan. Nici egalat, zic eu. E unic.
Ucenicii nu știau că Înălțarea este ultima lor întâlnire
cu Mântuitorul. De-aceea au rămas cu ochii pironiți spre Cer când toți îngerii
și serafimii erau pregătiți să-L salute pe Mesia că s-a întors victorios! Înălțarea
pentru pământ e „la Revedere!” dar pentru Cer este „Bine-ai venit acasă!”
Înălțarea lui Isus n-a fost o despărțire amară. Cu
regrete. Ci una dulce, a speranței. Drept urmare ucenicii au coborât muntele
bucuroși. Și-au rămas răspândind bucurie! După ce cunoști Înălțarea o iei razna
prin lume, dornic să povestești obsesiile Cerului.
„Mă voi sui la Tatăl Meu și la Tatăl vostru”. Asta e
dovada că familia lui Isus e în Cer și pe pământ. La fel și a noastră. Vă închipuiți
că suntem rude cu îngerii?
„Vă voi trimite un
Mângîietor!”. La Înălțarea Sa Hristos ne-a spus: „Adio, dar rămân cu voi!” După
ce a urcat Isus a coborât Duhul Sfânt! După Înălțare nu vom rămâne niciodată
singuri. Dumnezeu e cu noi. Și în noi. Vrem să facem ce au făcut ucenicii după
Înălțarea Domnului: să ne lăsăm călăuziți de Duhul Sfânt. Să stăm la dispoziția
Lui...
La Înălțare pe Isus L-au văzut puțini. Numai apostolii.
Dar la Revenire „orice ochi îl va vedea”. Cu lacrimii. Unii de bucurie. Alții
de regrete...
Hristos s-a înălțat cu chip de om, asigurându-ne că și
noi ne vom înălța la fel! Pentru cineva care este martor la manifestarea
măreției lui Dumnezeu nu este absurd secretul Înălțării!
Chiar așa, tu ești pregătit de Înălțare?
Nicolae.Geantă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu