marți, 7 aprilie 2020

Cântec vechi de lună nouă - de Nichita Stănescu


Ieșise-n calea sufletului meu
aiurea, din trotuare, Dumnezeu,
dar seara grea de stele și de lut
ardea pe străzi și nu l-am cunoscut.

În felinarele cu iz de scrum
ochi de pisică-mi licăreau în drum
și pasul greu mi se-așternea nătâng
...și fluieram așa, ca să nu plâng

Dar tot credeam că poate viermii moi
nu cresc în ochii mei pustii și goi,
nici în surâsul meu nedăruit
și tot credeam că poate n-am murit.

Ieșise-n calea sufletului meu
aiurea, din trotuare, Dumnezeu
dar nu l-am cunoscut și, gol de gând,
trecui așa 'nainte, fluierând.

Nichita Stănescu,
(Bucuresti,
Luni 23 Ianuarie 1956)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu