Zilele trecute am vizitat o familie. Nu mai făcusem asta de foarte multă vreme. După 4 ore de părtășie ne-am așezat la rugăciune. Era ceva ce ne lipsea. Și mie și lor. Jinduiesc după oameni ai rugăciunii. I-am adus înainte lui Dumnezeu problemele zilei. Am înțeles din nou că rugăciunea nu-l influențează pe Dumnezeu. Și nici nu-l schimbă. Dar ne schimbă pe noi. Când ne-am ridicat eram alții!
AC Dixon zicea odată plin de putere: "Când ne bizuim pe
organizaţie, ne alegem cu ceea ce organizaţia poate să facă. Când ne bizuim pe
educaţie, ne alegem cu ceea ce educaţia poate să facă. Când ne bizuim pe
elocvenţă, ne alegem cu ceea ce elocvenţa poate să facă. Și aşa mai departe. Nu
vreau să subestimez nici unul dintre aceste lucruri căci îşi au locul lor
cuvenit, dar atunci când ne bizuim pe rugăciune ne alegem cu ceea ce Dumnezeu
poate să facă!"
Diferența între noi și părinții noștri este nu ne mai bizuim pe rugăciune. Nu ne mai rugăm suficient. Numai credem că rugăciunea rezolvă totul. Diferența se vede de departe. Spurgeon spunea că o biserică se cunoaște dacă îl are pe Dumnezeu in ea după modul în care se roagă”. Dacâ e apatie la rugăciune Dumnezeu e departe de acel loc!
Poate că ar fi bine să luăm aminte și la ce spunea Jim Cymbala: „Vă puteţi da seama cît de populară este o biserică
după cine vine la ea Duminica dimineaţa. Vă puteţi da seama cît de popular este pastorul sau evanghelistul (învăţătorul)
vostru după cine vine Duminică seara. Însă vă puteţi da seama cît de popular
este Isus după cine vine la adunarea de rugăciune!"
Chiar așa biserica ta are zi de rugăciune? Și tu, tu te... duci?
Nicolae.Geantă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu