Creștinul și locul de muncă – de Nicolae.Geantă

Noțiunea de muncă este o parte a intenției perfecte a lui Dumnezeu pentru viața umană. Ea aduce valoare și demnitate, dar este și un serviciu pentru Dumnezeu. Deasupra imaginii biblice a muncii stă imaginea lui Dumnezeu: ca ”Muncitor și ca Stăpân”, vorba lui Robert Banks. Angajat și angajator totodată. Prin urmare, creștinii nu pot fi decât o copie fidelă a Celui care a instituit munca. Paradoxal, una dintre problemele cu care se confruntă Biserica actuală este tocmai slaba influență a creștinului la locul de muncă, prin separarea vieții spirituale de viața cotidiană, în special de profesie. Credința a fost redusă aproape exclusiv la prezența în biserică, la o spiritualitate personală şi o viață personală de rugăciune, la o credință de duminica desfăşurată cu precădere între zidurile bisericii.

În Biserică, participanții la închinare sunt în cea mai mare parte oameni evlavioși, temători de Dumnezeu, care-și respectă semnenii și caută binele acestora. La locul de muncă avem de-a face cu un pluralism religios, etnic, ideologic chiar, cu concepții de viață diverse, cel mai ades oameni necunoscători, netemători de Dumnezeu. Aceștia, destul de des, sunt irascibili, înjură, se mânie, bufnesc, critică, mint cu nerușinare, vorbesc în chip ușuratic, aruncă vina asupra celorlați pentru greșelile comise, contrazic Biblia și pe Hristos, marginalizează creștinii, îi batjocoresc sau nu își fac datoria cu conștiinciozitate! Testul cel mai greu pe care îl dăm în viața de creștin este tocmai locul nostru de muncă! Mai mult decât atât, creștinul stă mai mult la locul de muncă decât oriunde altundeva. Cel mai ades peste 40 de ani. Și în toți acești ani, câte 8 ore timp de 5 zile pe săptămână, creștinul, bărbat sau femeie, subaltern, șef sau patron, se intersectează cu oameni care vin și pleacă, care se schimbă. Americani au un proverb faimos în privința aceastei situații delicate: „Aici te dovedești!”.

Destul de frecvent întâlnim, sau auzim, despre creștini care nu au avut niciun impact la locul de muncă, nu au influențat niciodată pe nimeni, ba mai mult chiar, au trăit asemeni celor care nu îl cunosc pe Isus ca Domn și Mântuitor. Nu la Biserică se arată credința, ci la serviciu! Pentru că munca nu trebuie fi trăită în separare de Isus. Cristian Barbosu spunea că „locul tău de muncă, slujba ta, nu este separată de închinarea ta!”. Deci Dumnezeu ne-a oferit un loc de muncă pentru a-L glorifica pe El. Antonie de Saint Exupery zicea că „Dacă muncim numai pentru bunurile materiale, ne clădim singuri temnița”.

Munca este ca un altar! La locul de muncă Dumnezeu trebuie să fie glorificat! Munca este loc de închinare! Cum participăm la această închinare? Biblia ne spune că oriunde era prezent Hristos mulțimile roiau. Oamenii se strângeau ciorchine. (Erau vindecări, exorcizări, convertiri, ajutor social). Dar ca să ajungă față în față cu Domnul Isus, mulțimile erau chemate, informate de cineva! Cineva le vorbea despre Mântuitorul!

Nu știu de ce nu ținem cont de recomandarea pe care o face Pavel romanilor: „Dar cum vor crede în Acela, despre care NU au auzit? Și cum vor auzi despre El fără propăvăduitor?” (Romani 10:17). Poate nu am înțeles toți, dar evanghelizarea se face cel mai des la locul de muncă! Fii conștient: la locul unde muncești, pastorii, misionarii, sau alți slujitorii nu pot niciodată ajunge! De aceea Dumnezeu te-a trimis pe tine!

Un prieten al meu, teolog ortodox, îmi spunea că într-o zi vom apare în Cer cu un colier la gât, confecționat din cranile oamenilor pe care Dumnezeu i-a lăsat lângă noi și din neglijența noastră ei au ajuns în... iad! Dramatică imagine...

Dacă ai un loc de muncă, oricare ar fi el, Dumnezeu ți l-a oferit să fii martorul său acolo! Înainte de a fi om de afaceri, sau simplu muncitor ești creștin! Dovedești? Ce spun despre tine colegii tăi de muncă? Dar Dumnezeu?

Nicolae.Geantă