Noi știm că bunătatea și îndurarea lui Dumnezeu ține veșnic! Psalmul 103 ne argumentează că „bunătatea Sa este ca distanța de la Cer la pământ!” Adică fără margini. Pentru că Cerul e infinit. Necuantificabil. Deci bunătatea Domnului nu e ceva epuizabil. De aceea Ieremia spune că se va înnoi în fiecare dimineață! Dar, ceea ce m-a uimit în Psalmul 103 e declarația lui David din versetul 12: „cât este de departe răsăritul de apus, atât de mult depărtează El fărădelegile noastre de la noi!”. Adică Dumnezeu duce păcatul în celălalt capăt al Pământului, spune autorul. Însă pe vremea lui David expresia aceasta era considerată cea mai mare distanță cunoscută. În zilele noastre, noi știm că distanța cea mai lungă e de la un capăt la altul al Universului! În concluzie, în bunătatea Sa incomensurabilă, Dumnezeu depărtează fărădelegile de la noi cât de la un capăt la altul al Universului! Asta a făcut Hristos la Cruce! Ne-a dus păcatele la marginea Universului! Însă vreau să vă previn: bunătatea Lui ține în veci pentru cei ce se tem de El (psalm 103:17). Pentru ceilalți...
Temeți-vă de Dumnezeu! Și niciun păcat nu o să mai poată să vă afecteze!
Nicolae.Geantă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu