joi, 5 decembrie 2019

Doamne când... - de Nicolae.Geantă

Doamne, 
Când poverile fac scorburi
în sufletu-mi șubrezit,
iar prin găurile lor
pătrunde 
întunericul disperării,
Tu nu te grăbești 
să angajezi zidari pricepuți
să le astupe!
Ci, trimiți 
roiuri de privighetori 
care mă transformă 
în sală de operetă!
Atunci, aud cel
mai măreț concert
pe care-l dai
special pentru mine!

Doamne,
Când prietenii 
îmi întorc spatele 
nepăsători
iar sufletul mi se face ghem 
și îmi cade 
ca un fier înroșit în stomac, 
atunci, îți simt Mâna 
atârnată de umărul meu.
Nu zici nimic, 
dar de fiecare dată
ți-aud lacrimile
alunecând-Ți pe barbă!
Suferi și Tu!

Doamne,
Când sunt gata 
să falimentez
iar credința mea devine
o păpușă de cârpă
murdară și ruptă,
nu te întorci cu spatele
dezgustat 
depărtându-te!
Atunci, te văd
(așa de aproape!)
cum te apleci 
și mă ridici din noroi
îmbrățișându-mă!
Iar atingerea de 
Tine mă transformă 
într-un războinic
înflăcărat!
Înviez!

Doamne, 
Când mă așez obosit
și ating cu urechea 
pâmântul zdruncinat
din temelii 
de ropotele păcatului,
Îți aud zgomotul 
pașilor Tăi care vin!
Vii după ai Tăi
să îi strângi 
pentru zborul spre acasă!
Ultimul!

Nicolae.Geantă,
Stansted, England, UK

2 comentarii: