 |
| Fanta cu demoni! (fotografia de mai sus am făcut-o în... Danemarca) |
(citiți-le integral dând click pe titluri)
"...sărbătoarea dovleacului cu cap de mort a umplut
România. De la profesori şi actori, până pe uliţele satelor din creierii
munţilor, elevii au învăţat să colinde cu dovleacul aprins. Adică în numele
Satanei. Colindă ca de Crăciun, dar nu cu traiste de covrigi, şi nici cu vestea
bună că s-a născut Mesia, ci îmbrăcaţi în haine de drac! Mascaţi, cu sânge fals
pe obrajii lucioşi, cu coarne ca ăia răii - dar şi cu cruciuliţe la gât, cu
cearşafuri albe peste trup - ca stafiile, bufniţe, vârcolaci, huhurezi sau vampiri,
tinerii se dau malefici. Şi devin. Se cred Merlin, sau nu ştiu ce e mama Omida.
"Noi suntem vrăjitoare bune, dle profesor", a strigat o
"diavoliţă" de liceu unui coleg. Nu ştiam că se poate şi vrăjitori
buni. Adică şi draci cumsecade..."
”Am văzut de atâtea ori cum tinerii noștrii sunt atrași spre
malefic. Spre teribilism macabru. Ei merg pe șuștache nu numai la halloween,
dar și la balul bobocilor. Pipăie fete pe holuri, trag câte-un Kent prin
veceuri, sau pumni ori capete-n gură. Cam des și... înjurături. În excursii, în
tabere, îl uită pe Dumnezeu... acasă. Trântesc ușa în nas părinților dacă nu-s
lăsați la banchete. Acolo, unii chiar... dansează! unde or fi învățat? De
Valentine's day fac declarații de iubite temporară, de Crăciun se îmbracă în
Moș... Și ei poartă blugii tăiați de noi, brățări pocăite, tatuaje cu pixul ori
țoale de hipsteri. Mulți nu în biserici sunt reali, ci pe facebook... Și ei au
gagic/ă fără scopul căsătoriei. Nu știu de ce dar am început să ne facem că
nu-i vedem. închidem ochii. Dar Ochiul din Ceruri?”
”M-am gândit că în
copilăria mea macabrul era macabru. Groaza era groază. Greaţă. Scârbă. Astăzi
horror-ul a devenit distracţie... Şi unii o beau ca pe sirop! Nu e de mirare de
ce creşte numărul de teribilişti ce scot satârul să dea în Dumnezeu!
Învăţaţi oamenii să nu se lase serviţi de diavoli. Nici
măcar la McDonald's. Sau cred unii că eu aş fi de modă veche?”
”Am ieșit din bazarul drăcesc. La intrare erau înghesuite
suvenirurile cu dracu’. Icoanele cu Isus erau dosite bine, undeva pe-un raft,
în spate. Așa a fost totdeauna Dumnezeu la români: pe locul doi. Și vorba lui
Edgar Allen Poe: “Să fii pe locul doi înseamnă sa fii primul care pierde”. Iar
Dumnezeu tot suferă înfrângeri. Până când?
M-am gândit și la ce-a zis un pici sărac pe care l-a vizitat
soția mea ieri. “Ce ți-ai dori măi Tudorică?”. “Un costum de Halloween. Sau
măcar un tricou d’ ăla negru, cu schelet și cap de mort... Da’ n-are mama bani
ca să-mi cumpere!”, a zis rotofeiul care era cât pe-aci să fie plesnit de măsa
peste gură, în timp ce nevastă-mea și înc-o soră trecuse la rugăciuni de
exorcizare.”
”Când Satana îți păzește casa apar certuri, divorțuri. Scaune
rupte. Farfurii care zboară. Adulter, avorturi, pornografie. Răfuieli între
frați. Între copii și părinți. Între soț și soție. Ochi vineți. Sticle sparte.
Seringi strâmbe. Scrumiere. Fum. Uși bătute în cuie. Coșciuge... Iad. Dar unde
e Dumnezeu...
Nu lăsa casa pe mâna diavolului! E cel mai bun demolator!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu