joi, 31 octombrie 2019

Eu spun NU Halloween!

Fanta cu demoni!
(fotografia de mai sus
am făcut-o în... Danemarca)
câteva dintre articolele mele împotriva sărbătorii drăcești!
(citiți-le integral dând click pe titluri)

"...sărbătoarea dovleacului cu cap de mort a umplut România. De la profesori şi actori, până pe uliţele satelor din creierii munţilor, elevii au învăţat să colinde cu dovleacul aprins. Adică în numele Satanei. Colindă ca de Crăciun, dar nu cu traiste de covrigi, şi nici cu vestea bună că s-a născut Mesia, ci îmbrăcaţi în haine de drac! Mascaţi, cu sânge fals pe obrajii lucioşi, cu coarne ca ăia răii - dar şi cu cruciuliţe la gât, cu cearşafuri albe peste trup - ca stafiile, bufniţe, vârcolaci, huhurezi sau vampiri, tinerii se dau malefici. Şi devin. Se cred Merlin, sau nu ştiu ce e mama Omida. "Noi suntem vrăjitoare bune, dle profesor", a strigat o "diavoliţă" de liceu unui coleg. Nu ştiam că se poate şi vrăjitori buni. Adică şi draci cumsecade..."



”Am văzut de atâtea ori cum tinerii noștrii sunt atrași spre malefic. Spre teribilism macabru. Ei merg pe șuștache nu numai la halloween, dar și la balul bobocilor. Pipăie fete pe holuri, trag câte-un Kent prin veceuri, sau pumni ori capete-n gură. Cam des și... înjurături. În excursii, în tabere, îl uită pe Dumnezeu... acasă. Trântesc ușa în nas părinților dacă nu-s lăsați la banchete. Acolo, unii chiar... dansează! unde or fi învățat? De Valentine's day fac declarații de iubite temporară, de Crăciun se îmbracă în Moș... Și ei poartă blugii tăiați de noi, brățări pocăite, tatuaje cu pixul ori țoale de hipsteri. Mulți nu în biserici sunt reali, ci pe facebook... Și ei au gagic/ă fără scopul căsătoriei. Nu știu de ce dar am început să ne facem că nu-i vedem. închidem ochii. Dar Ochiul din Ceruri?”

”M-am gândit că în copilăria mea macabrul era macabru. Groaza era groază. Greaţă. Scârbă. Astăzi horror-ul a devenit distracţie... Şi unii o beau ca pe sirop! Nu e de mirare de ce creşte numărul de teribilişti ce scot satârul să dea în Dumnezeu!
Învăţaţi oamenii să nu se lase serviţi de diavoli. Nici măcar la McDonald's. Sau cred unii că eu aş fi de modă veche?”

”Am ieșit din bazarul drăcesc. La intrare erau înghesuite suvenirurile cu dracu’. Icoanele cu Isus erau dosite bine, undeva pe-un raft, în spate. Așa a fost totdeauna Dumnezeu la români: pe locul doi. Și vorba lui Edgar Allen Poe: “Să fii pe locul doi înseamnă sa fii primul care pierde”. Iar Dumnezeu tot suferă înfrângeri. Până când?
M-am gândit și la ce-a zis un pici sărac pe care l-a vizitat soția mea ieri. “Ce ți-ai dori măi Tudorică?”. “Un costum de Halloween. Sau măcar un tricou d’ ăla negru, cu schelet și cap de mort... Da’ n-are mama bani ca să-mi cumpere!”, a zis rotofeiul care era cât pe-aci să fie plesnit de măsa peste gură, în timp ce nevastă-mea și înc-o soră trecuse la rugăciuni de exorcizare.”


”Când Satana îți păzește casa apar certuri, divorțuri. Scaune rupte. Farfurii care zboară. Adulter, avorturi, pornografie. Răfuieli între frați. Între copii și părinți. Între soț și soție. Ochi vineți. Sticle sparte. Seringi strâmbe. Scrumiere. Fum. Uși bătute în cuie. Coșciuge... Iad. Dar unde e Dumnezeu...
Nu lăsa casa pe mâna diavolului! E cel mai bun demolator!”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu