miercuri, 9 octombrie 2019

Amânarea bună - de Nicolae.Geantă

Noi știm că amânarea nu e bună. E proverbial chiar “nu lăsa pe mâine ce poți face azi”. Totuși, când e vorba de certuri, disciplină, severitate, e preferabil să amânăm. Spuneam unui părinte că atunci când l-a supăfat pruncul ar fi bine să nu îl disciplineze pe loc ci a doua zi! 

Mi-a plăcut tare mult ceea ce pastorul Richard Wurmbrand mărturisea. “Odată, pe stradă m-a enervat tare rău un cuvânt al soției. Am vrut să o cert, dar mă vedea lumea pe stradă, așa ca am zis că o  cert acasă, și am amânat. Acasă am avut musafiri, și am amânat să o cert după masă. Dar după masă am ațâpit. Și am zis că o s-o cert mai pe seară. Dar iarăși am avut musafiri. Seara nu am putut să o cert, că mă duceam la rugăciun, și-am zis că o cert a doua zi. Și uite așa au trecut vreo 40 de ani, spunea Wurmbrand și nu am apucat să o cert! Aș certa-o și acum pentru cuvântul acela, dar nu mai știu ce a zis!”

Amânarea poate fi bună...
Amână replicile când ești furios! Altfel vei face mari prostii!
Amână cearta când ești provocat! Îți vei pierde pacea!
Amână mustrarea când ești pregătit să o spui! Vei evita o mulțime de răni!
Amână pedeapsa ce vrei să o aplici copiilor când calcă în strachini! Altfel vei deveni dur!
Amână când ești ispitit să faci rău! O să-ți treacă! Iar după ceva timp o să îți dai seama că nu mai ști despre ce era vorba!

Nicolae.Geantă

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu