sâmbătă, 14 septembrie 2019

Tu ai cetate de scăpare? - de Nicolae.Geantă

sursa foto dvartora.ro
În antichitate, pe baza legii talionului, orice crimă se plătea cu crimă. Orice greșeală se repara tot printr-o pedeapsă asemănătoare. „Ochi pentru ochi, și dinte pentru dinte” era restabilirea ordinii la unison. Și atunci, cel care greșea poate involuntar, sau în legitimă apărare unde să-și găsească scăparea? Unde să se refugieze? Unde să fugă în vremuri de criză?

Paradoxal cu legea talionului, Legea mozaică a Vechiului Testament a venit cu o inițiativă din partea lui Dumnezeu: cetățile de scăpare (Iosua 20). Șase la număr, în tot Israelul. Să fie șanse pentru toți!



M-am întrebat de ce „cetăți de scăpare”? Pentru că acolo e slujit intens Dumnezeu.  Cum de unde știu asta? Păi acolo locuiau numai leviți! Numai închinătorii lui Dumnezeu! Erau mici biserici cu putere de rugăciune. Și un exemplu demn de urmat. Nu scăpai cu viață decât într-un astfel de oraș! iar când ieșeai (numai după ce murea Marele preot) erai schimbat!

M-am întrebat mereu de ce șase cetăți? Pentru că a șaptea este Hristos! Mi-a plăcut enorm o explicație a lui David Wilkerson care făcea o analogie între cetățile de scăpare și răspunsul ucenicilor când oamenii au plecat de lângă Domnul Hristos. „Voi nu vă duceți?”. Și Petru îi răspunde scurt: „La cine Doamne? Tu ai cuvintele vieții veșnice!” (Ioan 6:68) Adică (traduc eu asta): ”Unde să fugim când Tu ești singura cetate de scăpare?”

Când vin crizele peste noi căutăm disperați adăposturi. Alergăm la oamenii, la relații, la organizații. Sau poate chiar la biserică. (Aici aleargă puțini). Dar oamenii, instituțiile, bisericile, ne pot dezamăgi. Însă Dumnezeu nu o face niciodată!

Unde fugi când norii negrii se abat asupra ta? Ai cetate de scăpare? Dumnezeu te așteaptă cu porțile deschise. Dar nu uita, ca și evreul din vechime, trebuie să te grăbești să intri în cetatea de scăpare! Cine nu ajungea la timp își pierdea viața!

Nicolae.Geantă

Un comentariu: