Nu mi-a plăcut niciodată corul! Ani de zile un dirijor mi-a stricat toate sărbătorile de Paști sau de Crăciun de la biserică. Cânta interminabil! El era extaziat în timp ce eu eram epuizat!
Nu mi-a plăcut niciodată fanfara! Pentru mine fanfara nu avea nicio utilitate! Mă împingea să fug la rastel, să iau arma și să împușc inamicul! Și inamicul era... fanfara!
Nu mi-a plăcut niciodată să ies pe locul doi când cineva gândea altfel decât mine! Nu găseam niciun câștig... Ziceam că smeriții nu au victorii!
Nu mi-a plăcut niciodată șahul! Mi se părea pierdere de vreme. Inutilitate...
Nu mi-au plăcut niciodată atâtea... Pentru că nu le vedeam „rostul!
Nu-mi plăcea Dumnezeu, pentru că mama mă abandonase de mic, și nu mă căutase niciodată. Iar tată nu știam că am. Pentru mine Dumnezeu nu avea nicio finalitate! Până într-o zi, când am întâlnit pe Cineva plin de pasiune pentru El...
Mi-a plăcut tare mult de Donald Miller, care spunea că nu i-a plăcut niciodată jazzul, căci jazzul nu are niciodată finalitate! „Uneori însă, zice autorul, pentru a ajunge să-ți placă un lucru, trebuie să vezi pe altcineva făcându-l!”
Poate nu îți plac multe lucruri în viață! Să înveți, să citești, să muncești, să cânți la cor sau la fanfară, să ții pocăința, să-l iubești pe Dumnezeu. Și alte un milion de neplăceri. Ce să faci când nu-ți place o lucrare niciodată? Privește la cineva care le face cu pasiune! Vei fi molipsit! Dar dacă privești la cineva care le face „în dorul Lelii” vei fi plictisit!
Privește-i atent pe cei ce fac cu pasiune lucrurile bune. Nu pe cele rele, nu pe cele păcătoase. Ca să păcătuiești nu trebuie să te molipsească nimeni!
Fiți molipsitori pentru Dumnezeu, pentru bine! Răul sfârșește întotdeauna rău!
Nicolae.Geantă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu