Inspirat de o postare a pastorului Petru Lascău, am meditat mai profund la consecinţele iertării. Sincer, uneori am rămas corigent. Pentru că mulţi şi multe trebuie iertate. Mai mult chiar, mie trebuie să mi se ierte o dăsagă de greşeli...
Iertarea este ceva ce doreşte toată lumea să primească. Însă câţi suntem gata s-o oferim? Iertarea este o putere vindecătoare. Noi suntem singurii responsabili pentru propia noastră fericire. "Iubiţi-vă vrăjmaşii, voi vi i-aţi făcut", spunea Vladimir Pustan. Iertaţi-vă aproapele, faceţi primul pas spre iertarea dvs, îndrăznesc să spun eu. Incapacitatea de a ierta este reţeta suferinţei.
Iertarea este un proces continuu. Nu ierti numai odată pe an sau sâmbăta seara înainte de Masa Domnului. Nu ierţi numai două ore înainte de Paşti sau în Ajunul Crăciunului. Nu ierţi numai când cineva îşi cere scuze. Ci trebuie să ierţi ori de câte ori aproapele greşeşte. Fie că e politician, hoţ, interlop sau frate de biserică. Trebuie iertat. Altfel, versetul 15 din Matei 7 ne acuză. "Dacă nu iertăm,nici Dumnezeu nu ne iartă".
Iertarea înseamnă să vezi lumina Lui Dumnezeu în toţi oamenii indiferent de comportamentul lor.
Iertarea înseamnă să nu-ţi mai zgândări vechile răni, astfel încât acestea s-ar putea să sângereze.
Când ierţi uită. "Nu zice te-am iertat, dar te am undeva la ficat" ne-nvaţă Beni Fărăgău.
Nu e niciodată prea devreme pentru a ierta. Dar nici prea târziu să ierţi...
În sensul cel mai profund, spune Gerald Jampolsky, "iertarea înseamnă să te ierţi pe tine însuţi".
E cineva pe care nu l-ai iertat? "Lasă-ţi darul de jertfă la altar şi du-te de te împacă cu el". Altfel, Dumnezeu nu se bucură de slujire. Nu e invenţia mea. N-o spun eu. Ci Fiul Lui, Regele Isus!
Iartă, căci şi tu ai fost iertat!
Doamne iartă-ne şi pentru că nu ştim să iertăm. (Dar dacă nu vrem, e ... altceva).
Nicolae.Geantă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu