sâmbătă, 11 mai 2019

Vorba lungă sărăcește – de Nicolae.Geantă


Noi românii avem un  proverb interesant: „Vorba lungă e sărăcia omului”. Era un moto plăcut tatălui meu. Dar ebraica, limba în care a fost scrisă prima dată Scriptura, ne aduce un principiu și mai intersant. În evreiește pentru cuvântul „cuvânt” se folosește termenul de „giuvaer”. Adică vorbele trebuie să îmbogățească! Giuvaerele te fac mai bogat. Chiar dacă sunt... mici.

Prin urmare, pentru a îmbogății oamenii nu ne trebuie convorbiri interminabile. Priviți-L pe Dumnezeu. De câte cuvinte a avut nevoie Dumnezeu să facă Cerurile și Pământul? Ori, câte cuvinte a spus Isus pe Cruce? De câte cuvinte a avut nevoie ca să-l învieze pe Lazăr? Dar ca să potolescă marea? Ori să vindece femeia bolnavă de dropică, leproșii sau sluga sutașului roman? „Spune un singur cuvânt”, a spus ofițerul roman, „și robul meu va fi tămăduit” (Matei 8:8).

Mă gândeam ieri când goneam pe autostradă că pentru a elucida dileme teologii scriu tomuri de peste 1000 de pagini, filosofii scriu o carte pentru un singur cuvânt. Iar Dumnezeu la Sinai a scris Legea (cele 10 porunci) în numai 10 rânduri! El oferă giuvaere. Noi niște ciorbe... lungi! Poate că tocmai de aceea fug oamenii de biserică. Vorbele sunt multe. Dar sărace...

Opinez cu prietenul meu Valentino, care spune că vorba lungă sărăcește și să/se răcește! „Când vorbești prea mult iarna afară te dor dinții”, îmi zicea șugubățul italian. Vorbele pot fi ca și cartofii fierbinți scoși din cuptor. Dar tot învârtiți din mână în mână ajung reci pe masă la musafiri!
Îmbogățiți oamenii când vorbiți! Simplu: lăsați-L pe Dumnezeu să vorbească. Sau măcar folosiți oracolele (în greacă)/cuvintele (în românește) Lui, vorba lui Petru (1 Petru 3:11).

PS: Italienii mai au un proverb de care trebuie să ținem seama: „Când începi să vorbești asigură-te că ai creierul conectat la gură!”

Nicolae.Geantă
Arad

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu