miercuri, 16 decembrie 2020

Trăind pentru un singur spectator - de Nicolae.Geantă

Societatea a devenit o obositoare goană de like-uri. Trăim ori murim cu teamă că nu vom fi apreciați. N-ai like-uri, nu exiști! Prin urmare, de la răsărit pân' la asfințit ne frământăm dacă dăm bine! La vorbe, la fapte, la țoale, la mașini, la make-up-ul zilnic... Mă întreb retoric: pentru cine?

Fie că recunoaștem ori ba, foamea după aprecierea semenilor a lovit nemilos chiar Biserica lui Hristos. Predicile se măsoară în „laicuri”. Cântările, devoționalele, rugăciunile și chiar voluntariatul se etichetează la fel. Și pe deasupra... proorociile! Mă întreb: cum am reacționa dacă n-ar mai exista număr de vizualizări, ori de like-uri, la predicile înregistrate video? La live-uri. Ori la articolele postate pe Facebook. Cred c-ar fi mult mai „curat” dac-ar fi scoase!

Mai mult decât atât există și refuzul de a nu predica, vizita, cânta etc, în biserica cutare (sau chiar la unele programe în biserica noastră) pentru că... auditoriul este prea mic! Mă întreb: până la urmă pentru cine o facem?

Când predicăm, când cântăm, când recităm sau ne rugăm audiența noastră NU este publicul! Audiența este Dumnezeu! El este singurul spectator care contează! Dacă Dumnezeu nu ne dă „laicuri” am făcut efortul degeaba! Dacă așteptăm aprecieri de la oameni s-ar putea să confundăm Biserica cu o sală de spectacol!

Biserica nu e sală de spectacol. Nu oferă evenimente artistice. De aceea intrarea este gratuită. Biletul l-a plătit Isus într-o vineri pe Cruce! Cine intră în Biserică trăiește pentru El. Doar ca El!

Creștinii vor rezista totdeauna pe baricadele credinței tocmai pentru că știu din partea cui vor primi într-o zi like-uri. Cine așteptă aprecieri de la oameni poate ușor dezerta! Cine are urechi de auzit să audă!

Disclaimer: Am folosit mai multe englezisme deoarece sunt cuvinte vii ce fac parte din cotidian. Și asta tocmai pentru a-l înțelege mai bine...

Nicolae.Geantă

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu