Rugați-vă să vă crească aripi! - de Nicolae.Geantă

Am intrat în dimineața asta puțin în secretariatul liceului. “La mulți ani! Vă doresc în anul acesta ca Dumnezeu să va crească aripi!”, le urez celor două doamne care răspund uimite: “Aripi? Ce să facem cu ele?”. “Să zburați! Aveți nevoie să zburați în 2019. Și nu numai în a est an!”. 

“De ce să zburăm?”. “Vedeți dumneavoastră, când o pasăre întâlnește un munte, sau un obstacol, își deschide aripile și zboară peste el!”, le spun femeilor uluite încă de urare. “Dacă aveți aripi, când veți întâlni greutăți anul asta, veți putea zbura peste ele! Sau, dacă bate vântul prea puternic le veți deschide și veți pluti. Așa fac fluturii. Sunt ușori și ar putea fi doborâți de furtună. Dar își deschid aripile și plutesc!” 

Am uitat să spun doamnelor că cine are aripi învinge gravitația. În limbaj teologic învinge păcatul, acest plumb care ne tot trage în jos!

“Dar știți cum cresc aripile fluturilor?” Tăcere. “Cresc în cocon. Acolo viitorul fluture se zbate, se zbate, se zbate... Și din zbatere cresc aripile! Aripile cresc din durere...” Așa înțelegem de ce Dumnezeu ne trece prin dureri, necazuri, înfrângeri. Ne dă posibilitatea să ne crească aripi!

Nu sunt de acord cu un titlu de volum al domnului Octavian Paler: “Rugați-vă să nu vă crească aripi”. Căci fără aripi nu putem înfrunta nici gravitația, nici vântul, nici munții de probleme! Cine nu are aripi când dă de greu se târăște! Și nici nu poate deveni înger!”

Rugați-vă să crească aripi! Și când vă cresc deschideți-le și zburați! Nu faceți ca o biserică de gâște dintr-o lectură a lui Kierkegaard. Danezul spune că după ce Gâscanul le predica la biserică despre importanța aripilor, despre zbor, despre priveliștile din înlături, gâștelor strigau entuziasmate și băteau din ele. Dar, când ieșeau din biserică, gâștelor se duceau acasă bălăgănindu-se!

Nicolae.Geantă

PS: Câmpina, 516 ani de la atestare documentară