Despre frumos - de Nicolae.Geantă

Într-o societate în care suntem năpădiți de probleme mărunte, în care fericirea constă în numărul de like-uri pentru texte, cugetări și imagini mediocre, în care dacă-ți pierzi telefonul e mai grav decât dacă ai pierdut buletinul, am ajuns să nu mai avem simțuri, imaginație și nici gust pentru frumos. Astfel, trecem ades grăbiți prin fața Giocondei... Cât despre Dumnezeu, puțini mai au timp să ridice ochii spre Cer!

 „Ne-am urâțit, ne-am înstrăinat cu totul de simplitatea polifonică a lumii. Nu mai avem puterea de a lăuda cu o genuină evlavie splendoarea creației, văzduhul, mările și oamenii.  Suntem turmentați și sumbrii. Abia dacă ne mai putem suporta. Există pentru acest derapaj o terapie plauzibilă?”, întreba filosoful Andrei Pleșu. Există evident. Cine privește spre Dumnezeu, își înfrumusețează sufletul. Pentru că doar „frumosul înfrumusețează”, ca să-l cităm pe Dan Puric. Și odată înfrumusețați putem pleca la drum cu altă inimă.

Hristos tocmai de aceea a venit în lumea teluricilor efemeri. Să ne ia toată hidoșenia depusă pe aripile sufletului. Să transforme urâtul în gingășie. Răul în bine. Foamea de bine în belșug. Să ne vindece de urât! Dar pentru asta a plătit un preț. A renunțat la Sine. Frumosul renunță la sine dar nu la Frumusețe!

Frumosul hristic nu este o amăgire. O utopie. Ci o realitate. Încercați! Cine se uită în ochii lui Isus va rămâne orb pentru urât. Abia atunci va începea să vadă. Nu doar cu ochii, ci cu inima. Cine nu are inimă degeaba are ochi.

Frumosul nu este o promisiune, pentru cândva, undeva. Este prezent. Acum. Aici. Frumosul se acceptă, nu se negociază. Pentru că nu are alternativă.

„Ce are iubitul tău mai mult decât altul, de ne rogi așa de fierbinte?”, e întrebată de alaiul împărătesc frumoasa Sunamita. „Toată ființa lui e plină de farmec”, răspunde rumenita de soare (în cel mai frumos poem de iubire, în Cântarea Cântărilor).

Hristos nu este doar frumosul, ci Maximum de Frumusețe! Iar dincolo de maximun nu mai poate fi nimic.

Devoționalele ce le veți citi mai jos sunt dorința mea arzătoare de a ajuta să ne chivernisim în frumos! Știți: trăitul frumos este o obligație! Cred că de aceea scria poetul Benone Burtescu: „Nu de câte ori a bătut/Inima ne va fi întrebată/Ci cât de frumos a bătut ea/Ultima dată!”

  

Nicolae.Geantă

11.01.2019