vineri, 16 noiembrie 2018

Vladimir Pustan - Sindromul gânditorului sărac

Am învățat de tânăr să gândesc mult și amarnic. Când am crescut mare am rămas uimit de cât de nefolositoare a fost această trudă de a ști. Așa am înțeles că Dumnezeu nu poate fi cunoscut din cărți și nici din povestirile altora. Că te poți întâlni cu El într-o zi comună, cârpindu-ți mrejele sau stând la coafor. De pierdut poți să-L pierzi cu ajutorul cărților.

Am înțeles că dragostea poate supraviețui numai în cărți, dacă nu ești pregătit s-o plătești cu vârf și îndesat.

Stând la semafor, am priceput că e o artă să înveți să aștepți pentru că tare nu ești când treci pe roșu ci atunci când lași să se facă de vreo trei ori verde ca să fii sigur.

Privind în ochii bernardului meu am realizat că poți avea prieteni și dacă ei nu spun nimic pentru că ele, cuvintele, strică de cele mai multe ori. Mai bine un lătrat sincer decât o metaforă mincinoasă.
Am deslușit destul de târziu, dar nu prea târziu, în ochii oamenilor o umbră pe care o poți interpreta cum vrei, dar cel mai bine e să o vezi ca o dragoste în amurg. Toți oamenii sunt buni. Numai că unii nu o știu iar alții se comportă altfel.

Cu toate aceste ce nu le-am învățat la școală am rămas tot sărac. De aceea aștept să mă îmbogățiți lăsându-mă să vă iubesc…

Haidem să gândim împreună, atunci. Dacă nu gândim noi, vor gândi alții pentru noi…

Vladimir_Pustan

Un comentariu:

  1. Oamenii firesti, carnali, nenascuti a doua ora, din apa si Duh, nemetamorfozati, neevoluati spiritual, prin har, (darul fara plata a lui Isus Hristos)nelepadati de EGO-ul sinelui, lipsiti de revelatia Adevarului Absolut, atemporal,ELIBERATOR, niciodata nu vor putea gândi "împreuna" deoarece traiesc ei, nu Hristos în ei, având propriile imaginatii si gândiri personale, indiferent de forma si aparente, însa lipsiti de "gândul lui Hristos" !
    "Fiecare din voi sa se uite nu la foloasele lui, ci la foloasele altora. Sa aveti în voi gândul acesta, care era si în Hristos Isus: El, macar ca avea chipul lui Dumnezeu, totusi n-a crezut ca un lucru de apucat sa fie deopotriva cu Dumnezeu, ci S-a dezbracat pe Sine Însusi si a luat un chip de rob, facându-Se asemeni oamenilor. La înfatisare a fost gasit ca un om, S-a smerit si S-a facut ascultator pâna la moarte, si înca moarte de cruce."

    RăspundețiȘtergere