Evanghelia o numește “Pescuirea minunată”. Dar înainte să fie “minunată” Biblia ne vorbește de un eșec. Ceea ce nu înțelegem noi e că și eșecurile pot fi o binecuvântare. Prin urmare dramatizăm. Devenim toți eugeni ionesco. Dar dramele ne trezesc, nu predicile!
Petru era epuizat. Dar și gata să se întoarcă pe lac. Minunile nu se petrec dacă nu suntem gata să ne ridicăm din eșec! Din frică. Nu boala ne distruge, ci frica! Fii gata să o iei de la capăt!
Petru mai avusese nopți cu eșec. “Viața merge înainte” spunea în diminețile de după câte o noapte fără pește. Dar ca să se întoarcă pe lac de fiecare dată aștepta o nouă noapte. Adică normalul.
“Du-te în larg și aruncă în partea cealaltă”, îl sfătuiește Isus. Schimbă tactica. Smerește-te! (Ne smerim noi sau îl smerim pe El). Și când Petru ascultă trage plasele pline cu pești! Pești adunați de Dumnezeu! Fii gata să schimbi tacticile!
Apoi Petru se roagă. Nu zice “mulțumesc frumos pentru peste Isus”, ci “pleacă de la mine Doamne, sunt un om păcătos”. Fii gata să respecți prezența lui Hristos! Dar Isus privește blând pe înspăimântat: “Petru, ești intr-un punct unde nu tu hotărășți ci Eu! Fiți pescari de oameni!”
Jay Shetty zicea că sunt decenii în care nu se întâmplă nimic! Și zile în care se întâmplă decenii. Petru se uită la peștii din barcă. Apoi la oamenii de pe mal. La peștii “pohtiți” de Dumnezeu! Erau lângă el de câteva zeci de ani. Dar abia în dimineața asta parcă îi vede...
În dimineața aceea Petru a avut cea mai grozavă pescuire din viața lui. Cea mai minunată. Dar după ce a coborât din barcă nu s-a mai întors niciodată pe lac!
Tu ai abandonat barca?
Nicolae.Geantă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu