vineri, 2 noiembrie 2018

Tu ai timp să asculți oamenii? - de Nicolae.Geantă

Țipătul - de  Edvard Munch
sursa AICI
Trăim în fugă. În goană. Cu sau fără Isus. Avem societate instant. Mâncăm în fugă, citim în fugă, muncim în fugă. Dormim în fugă. Iubim în fugă. O viață de twitteri. Și, grav, foarte grav, în goana asta NU mai ascultăm păsurile. Durerile. Împovărările celor din jur. Și asta costă…

În martie 2008, niște chitariști anonimi din Canada au ajuns cu avionul în Chicago. Grăbiți, muncitorii din aeroport le-au aruncat neglijent chitările în căruciorul de bagaje. Chitara lui Dave Caroll, solistul formației costa 3500 de dolari. Au spart-o. Dave a atras atenția stewardesei. Nu a avut timp de el. A vorbit cu agentul principal de afară. Nu s-a oboist să-l asculte. A ajuns la o a treia angajată: „Semnează declarația asta, aici”. Și l-a expediat. Apoi timp de un an, fiecare angajat al companiei United Airlines l-a expediat. De la Ana la Caiafa, vorba proverbului. Nimeni nu avea timp să-l asculte! În acest timp reparația a costat 1200 de dolari iar Dave s-a întors acasă, la peste 2000 km depărtare. A comunicat companiei aeriene să-i achite dauna. Nici de data asta n-a primit răspuns! Atunci Dave a postat un videoclip pe Youtube. Era iunie 2009. „United Break Guitars” a strâns 4 milioane de vizualizări în 2 săptămîni. Peste alte două a apărut o știre în The Times din Londra. Compania United Airlines a pierdut acțiuni pe bursă în valoare de 180 milioane de dolari. Adică vreo 51.000 de chitare ca ale lui Caroll! Și toate astea numai din cauza unui funcționar neglijent care NU și-a făcut timp să asculte un chitarist!

Oamenii au nevoie măcar de-o ureche care să-i audă. Ori de-un umăr pe care să plângă. De-un sfat, de-o-mbrățișare, de-o consiliere! Dar în goana noastră bezmetică NU mai avem timp să ne oprim lângă ei! Poate că ar trebui să vadă toată planeta tabloul „Țipătul”, al norvegianului Munch. O femeie care urlă pe un pod, având de gând să se arunce în prăpastie, și în spatele ei doi tineri îndrăgostiți ce trec nepăsători! Cu urechi de cratiță!

Nu avem timp să ne ascultăm bolnavii, săracii, abandonații, femeile rupte de trudă. Și nici măcar pruncii ce strâng mărunțiș în pușculiță să cumpere o jumătate de oră cu noi! Nu avem timp să ascultăm frații din biserică, colegii de job, vecinii, bătrânii ce tușesc zgomotos... Și nici atât păcătoșii. Ori gay-ii! Și consecințele? Se sting relații, se rup familii, se divid biserici. Mor oameni nemântuiți. Iar unii ajug să se sinucidă!

De ce oare lângă coșciuge ne facem timp? Întreb numai…

Am auzit oamenii care au spus: „pastore, dacă nu îți făceai timp și pentru mine aveam de gând să iau un borcan de pastile!” Dar și oameni care au plecat înjurând, blestemând, Biserica, pe pocăiți, pe Dumnezeu… Pentru că nimeni NU a avut timp, nu a avut răbdare să îi asculte!!!
Ah, uitasem, tu ai timp să asculți oamenii?

Nicolae.Geantă

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu