vineri, 30 noiembrie 2018

România ca o medalie - Nicolae Geantă

 Se spune că, atunci când s-au împărțit pământurile, românii nu au mai apucat nimic. Rămași pe-afară au făcut o delegație și au plecat în audiență la Dumnezeu. După ce le-a ascultat lamentația, Petru a întrebat nedumerit pe Hristos: "Și-acum ce facem, Doamne?" "Le dăm țara pe care am oprit-o pentru noi!" Poate că de aceea a zis Papa Voitila că România e Grădina Maicii Domnului.


Nu știu dacă România e ruptă din Rai (deși aș vrea să am în Cer și Subcarpații și Apusenii, și Delta și Bucovina), dar spuneam astăzi la prânz într-o conferință că știu că este ca o medalie. O distincție care îți umple pieptul. Dar și inima. O distincție care îți dă identitate! O distincție pe care o porți cu mândrie. Chiar și atunci când ești învins!

Pentru medalii trebuie să faci efort. Superefort. Sacrificii. Dar România e o medalie pe care am primit-o nemeritat! E darul lui Dumnezeu! Medalia asta e har, nu blestem! Campionii își blesteamă eșecurile, nu medaliile. Atunci de ce bombănim printre dinți România? Sau nu ați auzit-o pe Oana Pellea zicând: "dacă îți înjuri țara de dimineața până seara e ca și cum te-ai înjura singur în oglindă?"

O medalie e o distincție de merit. Apropos, noi merităm România? Ce am făcut pentru ea? Rămâne ca măcar de-aici încolo să demonstrăm.

România e o medalie ce se dă mai departe! Dar pentru asta trebuie s-o aperi. Să o păstrezi. Medalia asta "e tărâmul celor dispăruți, și a celor ce va să vină", vorba lui Ștefănescu Delavrancea. Sau cum zicea Regele Mihai odată în Parlament: "Țara nu e a noastră, ci am luat-o cu împrumut de la urmașii noștri!" E a lor. Față de trecut nu putem face nimic, e de nemișcat, dar față de viitor?

România e pusă la gât ca o ghirlandă cu flori! Nu ca un jug de povară! Florile miros și după ce sunt rupte... Iar după ofilire, din tulpina lor vor creste iarăși bobocii! România va înflori. Așteaptă o fereastră...

Poate că de aceea subscriu cu Grigore Vieru: "dacă nu aș fi român aș locui în România!"

Dumnezeu să binecuvânteze România! Și toți românii frumoși! Românii sunt frumoși...

Nicolae Geantă













Un comentariu:

  1. In copilarie, de câte ori priveam harta României, o asociam cu un stejar cu radacinile înfipre în Marea Neagra, de unde-si alimenta tulpina si ramurile formând o coroana superba pe suprafata Europei, la umbra caruia se odihneau popoare, neamuri si natiuni ale întregii Europe si chiar al întregii lumi.
    Acest "stejar" imaginar, are nevoie de UN OM încoronat, nu incornorat, care sa adune fii si fiicele exilati si risipiti în Egipt si Babilon de sistemul raului universal "legal" dictatorial, al religiei crestine si politicii de de sine, în care toti se lupta sa dezbine, ipocriti fara rusine care spun la rau ca-i bine...

    RăspundețiȘtergere