Luni s-a deschis noul an școlar. La mine la liceu a venit un preot. Mai marele preoților. Îmbrăcat în odăjdii sfinte, omul bisericii a vorbit maxim 90 de secunde. A spus câteva urări... Ceea ce m-a șocat, și nu numai pe mine, este că NU a pomenit Numele lui Dumnezeu, nici al Domnului Isus Hristos!
Am mers în clasă cu elevii mei. Sunt mari, clasa XII-a. După ce le-am citit instrucțiuni și regulamente, le-am predicat o jumătate de oră „Cum să fii Campion!”. Apoi ne-am ridicat la rugăciune. Liniște de Sahara. M-am rugat, plângând și eu și ei. „Acum vă aștept la ușă să vă dau tuturor un hag (o îmbrățișare)”. Cu ochii încă umezi, tinerii m-au strâns ca în menghină. Nu credeam că fetele au atâta putere... Și nici că băieții de 18 ani au atâtea lacrimi.
Rugați-vă pentru fiii și fiicele dvs! Dar și îmbrățișați-i! Orice rugăciune cere și o îmbrățișare! Cuvintele îl duc pe cel pentru care te rogi mai aproape de inima lui Dumnezeu, brațele întinse însă îl aduc mai aproape de tine!
Nicolae.Geantă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu