Am întrebat azi dimineață liceenii: “Când moare o biserică?” “Niciodată, mi-au spus copiii”. “Dar Dumnezeu?” “Niciodată”. “Dar un creștin?” “Când trece în lumea de dincolo”. Nu am fost mulțumit.
Le-am spus copiilor că la moartea unui poet renumit colegii de breaslă s-au adunat să răspundă la o întrebare: “Când moare un poet?”. “Moare când și-a sfârșit viața”, zice unul. “Moare când înceteze să mai scrie”. Iar cineva vine și argumentează: “Un poet moare când nu mai este citit!” Ce grozav! Înțelegeți de ce Eminescu trăiește și în prezent deși a murit în 1889?
O biserică moare atunci când enoriașii săi nu îi mai ascultă sfaturile!Când membrii ei trăiesc după plăcerile lor. Când fiecare face ce-i place! Un creștin moare când nimeni din jur nu îl mai urmează. Când își pierde influența! E drept, Dumnezeu nu moare, dar dacă nu mai e ascultat, e ca și cum a murit! Dar nu Dumnezeu a murit, ci eu sau tu, cei neascultători!
Un creștin moare când nu mai influențează pe nimeni. El chiar dacă trăiește e ca și... uitat! E extrem de periculos să trăiești mort! Cine are urechi de auzit să audă...
Am fost impresionat de epitaful ce și l-a dorit la mormânt o tânără mămică: “Dacă mă veți uita am să mor a doua oară!”
Tu mai influențezi pe cineva? Dacă nu ar trebui să te pipăi pe față...
Nicolae.Geantă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu