Citeam odinioară pe Wikipedia că lumânările când au fost confecționate de romani au avut scop de-a face lumină în întuneric. Astăzi însă, zice acest zeu al informațiilor virtuale, lumânările sunt folosite cu rol estetic și parfumat, pentru a avea o ambianță caldă și romantică!
Făcând o analogie cu Biserica din zilele noastre, mă gândeam că tot așa au ajuns și crestinii. Să aibă rol decorativ! Estetic! Să stea cuminți in strana bisericii. Căci Satan asta dorește: Biserică cu rol simbolic! Căldură, liniște și parfum!
Când lumina e aprinsă este văzută de toți. Este risipită peste toți. Iar întunericul nu mai există. Tare îmi e teamă însă ca noi, cei care trebui să fim sfeșnicele lui Dumnezeu, am devenit ca lumânările din plastic. Colorați frumos. Ornamentali. Și de aceea a crescut ascensiunea întunericului: concubinajele maritale, divorțurile, avorturile, homosexualii, ateii, pornografii ori tatuați, obrăznicia, trufia, corupția și alte un milion de păcate...
Când a umblat trei ani jumătate printre noi teluricii efemeri, Domnul Hristos ne-a spus că suntem lumina lumii. Și lumina biruie întunericul... Dar pentru asta trebuie să fie aprinsă!
O singură scânteie a aprins Isus. O singură lumânare. De la o lumânare se pot aprinde mii de lumânări. Se poate aprinde toată lumea... Apropos, dacă ești lumină tu cum influențezi lumea? Tu pe cine-ai aprins?
Nu fiți ornamentali! Nu încălzește pe nimeni...
Nicolae Geantă
Oak Lawn, Illinois
Frate Nicu, "cei care luminează "în această lume au responsabilitatea celor din jur ...pe când un eseu despre sare, parfumul lui Cristos?
RăspundețiȘtergereFii binecuvântat de Domnul Iisus Hristos !