La rugăciune la Tabernacle Chicago - de Nicolae Geantă

E marți. Marțea e zi de rugăciune la Tabernacle Chicago. O biserică plantată de peste 16 ani de ginerele lui Jim Cymbala. În 2002 și-a vândut casa în New York și a venit în Orașul Vânturilor din Illinois. Pastorul Al Toledo a venit cu doar 2-3 familii din Brooklin. Azi are peste 1200 de membrii duminica. La 3 programe identice.

Tabernacle

Marțea pe la 18 și ceva e blocaj pe Cicero Avenue. Sute de americani, hispanici, negrii, români, polonezi, asiatici... Bogați și săraci. Tineri și bătrâni. Mulți, mulți tineri. Iau cu asalt Tabernacle. Toate parcările sunt full. Câteva microbuze preiau frații din parcările mai depărtate și îi duc direct la biserică.

La ușă ne întâmpină Robert. Un negru voinic, cu un zâmbet de Giocondă. Nu scapă nimeni fără un hag. o îmbrățișare! Robert vorbește românește. Mai fluent decât românii născuți în America! În momentul în care află de la Aurelian că sunt pastor în România mă strânge în brațe ca în menghină. Ăsta îmi rupe coastele, mă gândesc! Și mă sărută pe obraz! „Te iubesc frate! Am fost în România! I like Romania! Am fost în Constanța la Dorel”. Adică la pastorul Dorel Toma din Mangalia.



Intru pe un hol uriaș. Pursue, e laitmotivul. Adică aleargă continuu... Alți diaconi, alte urări de bine, alte îmbrățișări. Parcă eram la Beiuș. Câteva săli preiau copiii. Înregistrați. Ca la Harvest Arad. Când intru în sală e plin. Peste 500 de persoane. Se cântă. Cu mâinile pe sus. Apoi au loc câteva botezuri. Mărturiile sunt șocante. Ceo botezați vin recuperați din lumea de droguri, adulter, abuzuri sexuale, familii destrămate... Toți declară că Isus e totul...

Alt moment de workship. Apoi pastorul ne îndeamnă să dăm un hag (o îmbrățișare) celui de lângă noi. De pe rândul din față se întoarce o femeie. „Waw, fratele Geantă la noi”. Nici la americani nu mă mai pot ascunde! Apoi ne rugâm pentru bilețelele ce le=am primit la intrare. Fiecare persoană primește un bilet cu cauza cuiva. Și completează altul cu cauzele sale. Dacă dorește. Iarăși muzică la maxim. Apoi predică un american. Pastorul de tineret, A făcut câteva afirmații care nu sunt în concordanță cu ce credem noi românii. Unele nu pot fi justificate nici cu Biblia. Dar judecătorul său nu sunt eu. Ci Dumnezeu...

Robert. Negrul care știe românește...

Când s-a terminat programul am primit o broșură: „Beyond”. Tabernacle are un proiect uriaș. Va construi o sală pentru 1100 de locuri! Va investi 18 milioane de dolari. „We invest in our kids”, scrie broșura. Da, investiția în copii e cea mai benefică pentru biserică. Ei vor duce Crucea mai departe!

Pe holuri zeci de persoane. O ceată de români mă urmăresc ca la Radar. „Uite, ăla e Geantă”, le spune femeia ce mi=a strâns mâna. Negrii nu mă cunosc. În afară de Robert. Dirijează microbuzele. Îmbrățișează pe toți cei ce ies din biserică. ”Frate, Dumneseu sî te binevânteze!”. Și mă strânge din nou în brațe. „I love you man”. I love you too Robert”. (Uitasem, cea mai iubitoare persoană din biserică e o negresă. Nu-i scapă nimeni neîmbrîțișat la ușa de ieșire din sală!) Și când te gândești că în România tocmai asta ne lipsește... Mângâietorii. Tot mereu suntem ca fratele cel mare al fiului risipitor!

În parcare am aflat că Tabernacle e doar de vreo 3 ani în locația actuală. Din cei 18 milioane dolari pentru construcția nouă au strâns 7. Până în octombrie 2019 au target încă 3,5 milioane...

„Cum a fost?”, mă întreabă curioși românii. „Frumos! Dar totuși predicile românilor sunt mult mai grozave! La predică avem 1-0...”

Nicolae.Geantă
Chicago