Ieri am îngropat-o pe Ionela. Undeva în județul Argeș. Într-un colț al cimitirului, sus de tot, lângă gard. ”S-a dat în altă religie”, spunea o bătrânică gârbovă alteia ascunsă la umbra unui vișin. Astfel Ionela nu mai avea valoare... Dar Dumnezeu va ridica pocăiții la cer și de la marginea cimitirului. Și de la marginea lumii!Am umblat puțin prin cimitir și am văzut scris pe cruci că mulți au murit tineri. Dar și bogați, și oameni cu diplome... Acum stau așezați unul lângă altul și nimeni nu-i mai însemnat ca celălalt. În fața morții toți suntem egali!
Am întrebat azi niște liceeni, la ultima oră înainte de vacanță, care e valoarea unui om. Și mi-au înșirat vrute și nevrute...
”Valoarea unui om este cine e el atunci când rămâne singur, le-am spus. Fără bani, mașini, case, diplome, haine, funcții... Numai el cu el. Cu ce e în el... Valoarea unui om este gaura care rămâne după ce scoți degetul dintr-o găleată cu apă... La cimitir pe cruci se scrie data nașterii și a morții. Și între ele o liniuță. Un pastor spunea că liniuța aceea e valoarea unui om”.
Am luat o cretă și am scris o liniuță pe tablă. ”Vedeți tabla? Să zicem că ea e Dumnezeu. Și linia suntem noi. Știți ce mă uimește? Că liniuța asta minusculă are obrăznicia să întoarcă spatele lui Dumnezeu infinit de mare! Se crede așa de valoroasă... Și totuși pentru o liniuță ca mine și ca tine, a venit din Cer Hristos să moară întins pe o Cruce!”
Valoarea unui om e un minus mic pentru care s-a plătit cu un plus mare! Chiar și pentru aceea care sunt îngropați la marginea cimitirului. Sau chiar dincolo de gard...
Iubiți oamenii! Nu pentru ce fac ei, sau sunt ei, ci pentru că Isus le-a plătit daunele cu sânge!
Nicolae.Geantă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu