Sunt praf în vânt - de Mihaela Mănescu

Sunt praf în vânt, țărână din țărână.
Să plec, nu vreau; să mai rămân, nu pot.
Mi-e sete, dar n-am apă în fântână.
Sunt praf în vânt, țărână din țărână...
Izvorul vieții mi-a secat de tot.

Sunt ciob din vasul care-a fost odată.
Cenușă-amestecată cu pământ.
Mi-e foame, dar mi-e inima prădată.
Sunt ciob din vasul care-a fost odată...
Nimic n-a mai rămas în mine sfânt.



Sunt fiu pierdut. Nu merit să-Ți spun Tată...
Țărână din țărână, praf în vânt.
Mă-ntorc acasă cupă sfărâmată.
Fântână seacă, inimă prădată...
Cenușă-amestecată cu pământ.

Nădăjduiesc în Mila Ta, Părinte,
Că m-ai iertat de tot trecutul meu;
De vorbele și faptele nesfinte.
Nădăjduiesc în Mila Ta, Părinte...
Că-s praf în vânt. Dar Tu, ești Dumnezeu!

mihaela mănescu
14 iulie 2018