Să treci pe lângă un flămând cu ochelari de eclipsă. Să
închizi robinetul unui însetat. Să ambalezi motorul când vezi un oarecare căzut
în șanț! Să arunci hainele bune, dar demodate, la ghenă. Să întorci spatele
celui ce vrea un ajutor de la tine. Să uiți că undeva ai niște părinți. Să mai
dai o mână de glet când toți ai tăi sunt la ora de rugăciune. Să uzi roșiile în
grădină duminica la zece și-un sfert. Să nu pui o bancnotă la colecta pentru
misiune pentru că ai uitat să scoți bani de pe card. Să stai de ani de zile în
birou, sau în firmă, cu colegii de echipă și să-ți fie teamă să faci prozelitism!
E păcatul indiferenței. Al liniștei. E păcatul când nu faci nimic! Nu doare dar
consecințele lui...
Nu de păcate ordinare, nici cardinale, suntem macerați
zilnic în biserici, pe stradă, în propiile case. Ci de păcatul nepăsării.
Păcatul indolenței. Fratele Luigi Mițoi îl numește păcat alb. Nu e negru, nu e
precum cârmâzul, nu fură pe nimeni, nu înjură, nu varsă sânge, nu desfrânează...
Păcatul alb dezonorează pe Dumnezeu!
Am numit indiferența păcat al liniștei. Păcatul ăsta e un
fel de ură! El face lucrurile lipsite de sens. Când ești indiferent nici
dragostea nu mai are șansă!
Ca și tutunul, folosit, păcatul liniștei ucide... Ellie Wiesel
zicea că indiferența îi face pe oameni să moară înainte de a muri!
Păcatul liniștei e să nu faci nimic când poți face! Să nu-ți
faci datoria! Să nu aduci rod! Să nu dai lui Dumnezeu ce al lui Dumnezeu. Iosif
Isihastrul spunea că ceea ce nu dăm lui Dumnezeu, să fie întrebuințat de El, va
fi întrebuințat de diavol!
Nicolae.Geantă
RăspundețiȘtergere„Iată, Robul Meu va propăşi; Se va sui, Se va ridica, Se va înălţa foarte sus.
După cum pentru mulţi a fost o pricină de groază – atât de schimonosită Îi era faţa şi atât de mult se deosebea înfăţişarea Lui de a fiilor oamenilor –,
tot aşa, pentru multe popoare va fi o pricină de bucurie; înaintea Lui, împăraţii vor închide gura, căci vor vedea ce nu li se mai istorisise şi vor auzi ce nu mai auziseră.”