Un tată a venit de la muncă obosit. S-a așezat la masă iar
soția sa i-a pus înainte niște pâine arsă. Un moment de neatenție pentru o
femeie cu prunci, cu treburi. Bărbatul a mulțumit și a mâncat liniștit. Copiii
privesc uimiți. După masă, unul curios peste măsură întreabă: „Tati, dar tu ai
mâncat pâine arsă și nu ai zis nimic!?”. „Puiule, pâinea arsă nu face rău
nimănui. Dar o vorbă grea poate ucide!”
Adesea, avem situații în viață când trebuie să ”mâncăm pâine
arsă”. Nu știu de ce, dar imediat suntem pregătiți să „ardem cu vorbe”... În
loc să fim „pana iscusită a unui scriitor” devenim „un mănunchi de ace”. Știați
că vorbele înțeapă cel mai dureros? Dar proverbul francez: „Nu toate adevărurile
se pot spune”?
Solomon zicea că răspunsurile sunt ca un sărut pe buze. Te
îndulcesc! Dar cine e încântat de un sărut bălos? Așa că ai grijă ce cuvinte
rostești! În urma ta nu trebuie să rămână dâre de melc!!!
Vorbele sunt ca un glonț ce vine spre un vas de sticlă.
Chiar o simplă atingere ar face totul cioburi! Îmi place că sfântul Augustin
spune că „rostirea cuvintelor e ca un cântec la harpă. Un maestru încântă dar
un necunoscător supără. Folosesc aceleași degete, dar nu și măestria!”
Să nu uiți: când vorbești e ca și cum ai coborî pianul pe
scări. Umblă atent! Umblă ușor! Ai grijă să nu-l scapi! Se face praf! Pianele
sparte nu se mai pot acorda!
Spune cuvinte frumoase oamenilor! Cuvinte care să dea
speranță. Nu întrista! Shakespeare spunea că preferă un nebun să-l înveselească
decât un om cu experiență care să-l întristeze! Vorbește, dar cu fiecare cuvânt
ridică! Îmbogățește! Vorbește... Tăcerea e de aur, dar numai când ești nervos!
Nimeni și nimic nu greșește mai mult decât gura! Domnul
Hristos a zis că într-o zi din "cuvintele tale vei scos fără vină"
sau "din cuvintele tale vei fi osândit!"
Cuvintele trebuie mestecate mai bine decât o bucată de
pâine. Fie ea și arsă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu