”Și totuși, noi de unde venim?”, sunt întrebat de liceeni
ce-și caută identitatea. ”Fiecare om vine din Cer. Dintre îngeri”. Și tinerii fac
ochii cât cepele...
Am citit odată că înainte de a se naște orice copil stă în
Paradis, între îngeri. Când e trimis pe pământ îngerul îi pune degetul la gură,
să tacă. Să nu spună nimic despre Eden. De aceea vreme de un an nu vorbește! Dar
tot tăcând, spune Octavian Paler, copilul uită de unde a venit! În Paradis
copilul avea aripi! De aceea pe pământ o vreme nu poate merge! E greu să te
folosești de picioare după ce ai purtat aripi!
Venim din Cer și de aceea ne e dor de Acasă. Trebuie să ne
întoarcem cu toți într-o zi! Diavolul știe foarte bine asta și de aceea ne-a
pus în ochi doar verdele de Paris al pământului. Și-a scris ”Sens Unic”. Apoi ne
minte cu filosofia lui Cehov: ”nu mergeți înainte din dragoste de viață ci pentru
că nu aveți de ales!” Și la capăt e... pierzarea!
Hristos tocmai de aceea a venit pe Pământ. Să ne arate
drumul înapoi spre Acasă. Și să ne crească din nou aripile!
Priviți-vă atent în oglindă! Și nu lăsați demonii să vă smulgă
în fiecare zi fulgii din aripile ce încep din nou să vă crească! Nu vă
resemnați că nu puteți zbura. Resemnarea nu e decât sinucidere zilnică!
”Dar unde se duc oamenii când se duc?”, mă întreabă
curioșii. ”Fiecare în locul pentru care s-a pregătit!”. Acum tinerii rămân
muți...
”De știut majoritatea știți de unde veniți, dar de dus voi
știți unde vă duceți?”
Nicolae.Geantă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu