Vinerea Patimilor - Când Dumnezeu l-a părăsit pe Dumnezeu - de Nicolae.Geantă

Batjocură. Oameni respingători. Preoți plini de ură. Sânge. Piroane de 8 în mâini. Sentiment de rușine. Gol pușcă în fața mamei. Și a mii de femei. Buze arzând. Sete. Plămânii abia mai respiră. Gâtul nu mai poate fi mișcat! Rănile se inflamează în jurul piroanelor. Capul vâjãie. Inima a luat-o la galop. Totul e continuuă durere. Dar cea mai mare site că a rămas singur. Singur între atât de mulți! Chiar și tâlharii răstigniți alături îl batjocoresc!

Un strigăt sfâșie Cerul: “Eli, Eli, lama sabactani!”. “Dumnezeul meu, Dumnezeul meu pentru ce m-ai părăsit?”. E cea mai enigmatică rugăciune pe care o rostește Hristos. Dumnezeu l-a părăsit pe Dumnezeu. E singura rugăciune din cele 4 Evanghelii când Isus vorbește formal și distant: “Dumnezeu” în loc de “Ava” (în loc de “Tati”). O ruptură de neconceput. Fiindcă Fiul a simțit ca Tatăl îl părăsise! 

CS Lewis zicea că “retragerea lui Dumnezeu îi doare cel mai mult pe cei care sunt cel mai aproape de El”. Iată de ce Dumnezeu Însuși, devenit om, suferă incomparabil mai mult când e părăsit de Dumnezeu. E greu când îți întorc spatele colegii, vecinii, prietenii. Dar când nu îți mai vorbește soția? Familia? Tata? E insuportabil de dureros. 

Niciun teolog nu poate explica în mod satisfăcător ce s-a întãmplat la nivelul Trinității în cea mai neagră vineri de la creație. Tot ce-a rămas e strigătul de durere al Fiului după Tatăl Său, zice Philip Yancey. Dar, i-o fi ușurat oare durerea?

Nu știu unde a privit Hristos când i-au bătut piroanele in palme. Dar sunt de acord cu Max Lucado care spune că a privit zapisul cu păcatele noastre. La Golgota era atârnat un catastif cu greseli sub privirea Cerului întreg. Care odată cu țâșnirea sângelui din palmă sunt acoperite! Păcatele noastre sunt șterse! 

Nu știu unde a avut punct de sprijin Isus după ce a simțit că e părăsit de Tatăl. Dar știu că ziua în care Dumnezeu l-a părăsit pe Dumnezeu, Dumnezeu s-a apropiat de mine! Și pot să strig ca Pavel: “Ava”...

Dumnezeu și-a părăsit o clipă Fiul ca să-și apropie pentru o eternitate fiii! Știu că L-a durut inima la Calvar. Dar l-ar fi durut și mai tare dacă nu îndepărta răul. Și asta nu se poate face decât prin dragoste. Spun și eu ca un preot bătrân: “Dragostea cere unsacrificiu deliberat... Nu știu cum se face asta... Dar știu că se întâmplă!”. 

Cum a rezistat Hristos părăsit de Dumnezeu? Nu pot înțelege cu mintea mea îngustă. Dar știu că puterea produce suferință, dar dragostea o absoarbe. Pe un deal în afara Ierusalimului, Dumnezeu a renunțat la una in favoarea celeilalte...

Într-o vineri zgomotoasă Dumnezeu l-a părăsit deliberat de Fiul Său Isus. Și de atunci ne-a jurat că ne va însoți de-a pururi!

Nicolae.Geantă

Fundația Cireșarii