duminică, 31 decembrie 2017

Ne-ai ascultat! - de Nicolae.Geantă

Psalm 20:1-2 “Să te asculte Domnul în ziua necazului..., să-ți trimită ajutor din locașul Său cel Sfãnt, să te sprijinească din Sion”

Ne-ai ascultat Doamne! Nu doar atunci când am avut necazuri. Ci pentru fiecare nimic pe care Ți l-am prezentat ca pe o problemă acută. Îți mulțumim că Tu ne asculți cu interes în toate mărunțișurile vieții!

Ne-ai ascultat! Atunci când am fost părăsiți, și Tu ai rămas cu noi în odăiță! Mulțumim că nu ne lași singuri! Cu Tine alături și singur dacă rămân avem majoritatea!

Ne-ai ascultat! Atunci când ți-am cerut pâine! Nu ne-a lipsit de pe mesele noastre! Îți mulțumim că Tu ai oferit-o din belșug! Ești cel mai darnic Brutar! 

Ne-ai ascultat! Când te-am rugat să ne păzești copiii! Îți mulțumim că ochii Tai sunt acolo unde noi nu putem pătrunde. Tu ești cea mai bună dronă!

Ne-ai ascultat! Când ți-am cerut călăuzire în biserici! Duhul Tău face mai mult decât toată Biblioteca Congresului Americii!

Ne-ai ascultat! Când ți-am cerut să ne vindeci. Ești o farmacie întreagă Isuse! Și singurul medic mai mare decãt boala. Nici moartea nu te poate învinge pe Tine!

Ne-ai ascultat! Când am venit să ne cerem iertare pentru păcatele noastre! Sângele Tău e cel mai bun detergent! Îți mulțumim că ne ștergi cugetul atât de bine încât nu lași urme, nici pete!

Ne-ai ascultat! Chiar dacă uneori noi nu am fost ascultători! Tu nu îți retragi promisiunile și nici protecția chiar dacă sunt în paguba Ta!


Nicolae.Geantă

2017. Calendar cu trecut inopinant - de Nicolae.Geantă


Ianuarie 2017. Defăimare. (Un bătrân m-a “mitraliat” direct de la amvon!). Cine e în mâna lui Dumnezeu nu poate face lucrările Satanei!
Februarie 2017. Evanghelizări (de iarnă). Biblia se citește profund nu superficial. Nimeni nu găsește o fântână dacă sapă doar două cazmale de pământ!
Martie 2017. Săracii. Nu ochii au nevoie de lentile de contact. Ci inima de un transplant de iubire!

Aprilie 2017. America. Biggest! Skydeck (zgârie nori). Uneori trebuie să urcăm atât de sus ca să vedem cât de mici suntem! 
Tot Aprilie. Paștele. E vineri. Ucenicii sunt împrăștiați. Maria plânge. Pilat își spală mâinile. Isus este mort! E vineri... Dar vine duminică!
Mai 2017. Durere. Strigi și El nu aude. Îl cauți și nu Îl găsești. Probabil lacrimile nu ne permit să vedem ușa lui Dumnezeu care stă întredeschisă.

Iunie 2017. (i)Maturitate. Vorbim tot timpul. Și nu îi mai dăm voie lui Dumnezeu să ne vorbească!
Iulie 2017. Succes. Nu vei găsi niciodată lucrul de care ai nevoie dacă nu îl cauți în locul potrivit.
August 2017. Prietenie. Prietenii adevărați sunt sinceri în fața ta. Ei rămân sinceri chiar dacă le întorci spatele!

Septembrie 2017. Răutate. Ghimpii nu sunt buni de nimic. Sunt o răutate din partea trandafirilor...
Octombrie 2017. Iertare. E inutil să aduni greșelile fără a le îndrepta!
Noiembrie 2017. Lacrimi. Lacrimile sfinților nu cad pe pământ ci merg în sus spre Cerul lui Dumnezeu!

Decembrie 2017. Istorie. Donald Trump mută ambasada USA la Ierusalim. După ce  devenim creștini putem ajunge oameni deosebiți de puternici pentru a schimba Dumnezeu istoria prin noi. 
Tot Decembrie. Eșec. Am ratat întâlnirea cu Regele Mihai! Regii trec la ora stabilită de ei nu de noi!
31 Decembrie. Slujire. Esți gata sa slujesți lui Isus Hristos 100 de procente?

2017. Har. (Nu merităm). Este cea mai bună idee a lui Dumnezeu.   
2018. Surprize. Dar Dumnezeu este acolo!

Nicolae.Geantă, Cireșarii

Trecând prin viață și lăsând viața să treacă prin mine - 2017 - de Sefora Geantă

Obișnuiam să cred că dacă dai tot ce poți, o să fie bine. Adevărul e că poți să faci totul ca la carte și totuși să sfârșești nefericit. În viață vei da mereu de nedreptăți, dar asta nu-i o scuză pentru compromisuri. Nici să te dai bătut. Unii-s făcuți să fie lupi singuratici și asta nu poate fi schimbat. Sunt plimbări pe care trebuie să le faci de unul singur. Iar din plecările unora, înveți mai mult decât din încurajările lor.

Obișnuiam să cred că există o soluție pentru toate. Adevărul e că oricât ai încerca în relațiile interumane, nu depinde numai de tine. Timpul nu-i de pierdut încercând să schimbi oameni ce, de fapt, nu vor să fie schimbați. Nu toți îți împărtășesc viziunea și nu toți au curiozitatea de a păși dincolo de ce rezervă o perspectiva obișnuita asupra vieții. Nu este de condamnat, dar nici de ascuns sub preș, faptul că există și oameni care se mulțumesc, pur și simplu, cu puțin.

Obișnuiam să cred că suferința trebuie evitată. Că e un lucru rău. Adevărul e că ne consumăm prea mult crezând că sentimentele negative trebuie suprimate. Dar e nevoie să înțelegem  că nu din starea de comfort se naște progresul. Nimic nu ține, ce-i drept, pentru totdeauna. Nici fericirea, dar nici durerea. Dar soarele nu stralucește nicicând mai tare decât în urma furtunilor...

vineri, 29 decembrie 2017

Cum va fi în 2018? - Vladimir Pustan

sursa foto AICI
Cum va vrea Dumnezeu să fie. Şi aici nimic nu-i fatalitate sau o declaraţie ascunsă a neputinţei. El e la cârma universului, este constructorul şi susţinătorul acestor planete care se plimbă prin univers, dintre care una mică, albastră şi stupidă câteodată ne interesează în mod special.
El poate închide cerul, îl poate deschide şi să provoace inundaţii, mişcă munţii în inima mărilor, suportă măgăriile noastre şi are un plan pentru tot ce mişcă.

Cum vom vrea noi să fie. Putem să-l privim încă de pe acum ca pe un an ratat, greu, sângeros. Putem să umflăm criza până va plesni o dată cu diabetul şi depresia în noi.
Putem să-l privim ca pe un an plin de oportunităţi, un an plin de provocări, un an al trezirii spirituale, al familiei întregite, al victoriilor şi putem să luptăm pentru asta ca privirea să se transforme în realitate.

Cât ai dat Regelui? – de Nicolae Geantă

sursa foto AICI
Un cerșetor zgribulit era într-o piață așteptând să-i pice ceva într-o farfurie. Și deodată s-a făcut zarvă mare. ”Ce este?”, înterbă săracul. ”Trece Regele!”. ”Atunci voi fi bogat!”. Și când se apropie convoiul începe să se agite cu farfuria goală. Regele vine direct la el și îl întreabă: ”Ce-mi dai?”. Șocat, cerșetorul băgă mâna în buzunar și îi dădu regelui un bob de orez. Apoi alaiul plecă mai departe. A doua zi, regele a trimis un valet cu un ban de aur la cerșetor. ”Darul regelui”. Trist, cerșetorula murmurat în barbă: ”Vai, ticălosul de mine! De ce nu i-am dat toate boabele de orez?!”.

Nu știu cât ați reușit să dați lui Dumnezeu în 2017, dar mă gândeam în dimineața asta că Îl desfătăm doar cu boabe de orez. Un bob de orez din timpul nostru. Un bob de orez din veniturile familiei. Un bob de orez din inteligență. Un bob de orez din închinare! Un bob de orez de credință. Apoi așteptăm de la El un sac de galbeni!

Conferință de Tineret la Cetatea Sfăntă Târgoviște. Cu Nicolae Geantă

ultimul eveniment evanghelistic 2017
conferință județeană de tineret 
Dâmbovița, Târgoviște

Vladimir Pustan - despre Lacrimi

Cu bunicul meu a fost simplu. A murit bunica mea si el, după ca a murit bunica mea, deşi eram pe acasă toţi, a început să plângă. Si tot a plâns şi tot a plâns până a plecat. Asta am înțeles eu că este lacrima compasiunii până la capăt. În clipa în care a murit bunica mea nu ştiu dacă într-un an de zile a mai vorbit 500 de cuvinte. Gata. De aici încolo este vremea lacrimei şi după aceea s-a dus şi el. De obicei ăştia un reuşesc să trăiască, care iubesc mult, un reuşesc sa supravieţuiască partenerului cu multă vreme. Nu. Pricepeţi? Ăştia care iubesc mult, mai ales când ai amintiri vreo 60 de ani împreună, 60 de ani de amintiri; nu trăiesc mult. Plângeţi cu cei ce plâng.

miercuri, 27 decembrie 2017

Antonimia divină - de Nicolae.Geantă

Antonimia e opoziția de sens dintre două cuvinte cu referenți nu numai diferiți, ci și contrari. Contradictorii. Folosită în lingvistică. Presupune un raport binar. Fericire-suferință. Sănătate-boală. Rece-fierbinte. Bogat-sărac.

Mă gândeam de dimineață că Dumnezeu vorbește binar. In antonime. “Îți pun în față binele și răul, binecuvântarea și blestemul, viața și moartea”. Raiul și Iadul. Numai că omul le ia ca pe aprecieri subiective!

marți, 26 decembrie 2017

Şi a fost Isus copil… - de Costache Ioanid

Şi a fost Isus copil…
Fără leagăn, fără slavă.
Şi-n fiinţa Lui firavă
au pătruns fiori de ger.
Şi a fost Isus copil,
ca să aibă toţi copiii
Tată-n cer.

Şi a fost Isus sărac.
Se uitau cu milă bacii
cum I-ardeau pe faţă macii.
Cel mai trist dintre copii.
Şi a fost Isus sărac, ca să aibă toţi săracii bogăţii.

Şi a fost Isus flămând. Şi plângea din albul pânzii
cum plâng mieii-n zori, plăpânzii, cu-a lor ochi înrouraţi.
Şi a fost Isus flămând, ca să fie toţi flămânzii săturaţi.

Şi a fost Isus un miel… ce-l pândeau pe-afară leii
– şi din culmile Iudeii şi-n pustiul arzător -.
Şi a fost Isus un miel, ca să aibă-n El toţi mieii un Păstor.

Şi a fost un rob Isus… sus, slujind Împărăţia,
jos, la Iosif şi Maria. Lumii-ntregi S-a dat răpus

ca s-aveam şi noi robia şi-nfierea lui Isus…

Marele Anunţ – de Nicolae Geantă

Era o noapte ce părea liniştită când Dumnzeu a întrerupt tot ce-i făcut din carne, şi a atins cu degetele omenirea pe umăr: „Sunt aici! Venit să vă salvez”. Maria şi Iosif, păstorii şi magii, îngerii, Cerul şi pământul întreg au aflat că la ieslea Betleemului atârnă cel mai mare anunţ făcut în istorie: Dumnezeu poate fi văzut!

Când a ajuns în valea panicii şi a trimis ucenicii să întrebe dacă „El este acela care trebuia să vină sau să aştepte pe altul”, Ioan Botezătorul a primit un SMS al vremii de la Isus: „orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sunt vindecaţi, morţii învie…”. Împărăţia lui Dumnezeu poate fi pipăită! Dumnezeu poate fi văzut!

Când s-a lăsat răstignit Hristos pe Golgota lumina din miezul zilei a devenit întuneric. Apoi perdeaua din Templu s-a sfâşiat de jos în sus! Mântuirea poate fi gratuit accesată! Dumnezeu poate fi văzut!

Dacă Dumnezeu nu se întrupa Om în lumea noastră, noi oamenii nu am fi putut ajunge în lumea divină a Lui. Dumnezeu poate fi văzut!

Pentru cine? - de Mihaela Mănescu

- Pentru cine plânge-n vale
Clopotul, cu-atâta jale...?
Spune-mi, dacă știi, străine.

- Înger cu-aripi de petale,
Nu-mi mai sta și Tu în cale.
Plânge valea cu suspine
Pentru mine... pentru mine...


- Și Lumina preacurată
Ce-aprindea ființa-ți toată
Cine-a lepădat-o-n tină?
- O, de ce-mi frângi înc-o dată
Inima și-mi tot dai roată
Cu-adierea Ta divină?
Lasă-mă... Că-s plin de vină...

- Duh zdrobit... Eu sunt Mesia
Ce-ți aduce Bucuria!

- Doamne... Sufletu-mi de gheață
Nu Te-a cunoscut la Față
Când Te-ai pogorât la mine...
Dar mi-ai dat o Dimineață
Si m-ai renăscut la Viață!
Cântă-un clopot pe coline
Pentru Tine... pentru Tine...


Mihaela Mănescu

Regele din grajd - de Vladimir Pustan

Când au venit magii la pruncul Isus bine că au fost bărbaţi. De erau femei aduceau scutece, şampon Johnson – no more tears, o cutie de pudră.

Dar au fost bărbaţi şi nu orice fel. Înţelepţi. De erau doar bărbaţi cumpărau o minge de fotbal, o tableta şi un pistol-mitralieră de plastic.

Au fost înţelepţi. Cunoşteau multe, adică aveau multe cunoştinţe dar înţelepciunea e să ştii să foloseşti cunoştinţele…



Mirosul Crăciunului - de Nicolae.Geantă

Crăciunul nu înseamnă, cum cântă români, miros de cozonac. Asta nu este decât ghiftuire ca bogatul din pilda lui Lazăr. Crăciunul nu înseamnă miros de portocale. Isus a stat mai mult printre măslini. Crăciunul nu înseamnă nici măcar miros de cetină, de brad. Cu cât mai mult brad, cu atât mai puțină iesle. Mai puțin Hristos.

Crăciunul ar trebui să miroasă a iesle. A simplitate. Simplitatea e eticheta staulului de Betleem. Căci Crăciunul miroase a modestie de Dumnezeu îmbrăcat în țăran. Câți s-ar putea apropia de ieslea Întrupatului dacă Maria, Iosif și Pruncul Isus ar fi avut straie regale? Ieslea e simplă, iar simplul e pentru toți. Nu știu de ce noi complicăm atât de mult Crăciunul punându-i butoane în plus... Și multe, prea multe culori!

Crăciunul ar trebui sa miroasă puternic a tămâie, nu doar a sarmale. Hristos nu stă la masa cu grill, cu cozonaci dacă nu e sfințenie. Iar magii au știut asta. Și i-au adus tămâie. Chiar dacă Pruncului și Mariei le-ar fi prins mai bine ceva de mâncare. Dar mai bine sfânt și flămând... Sau cum cântă Adi Gliga: “mai bine simpli și smeriți, și de Dumnezeu iubiți!”

Crăciunul are miros de biserică. Acolo e localul unde Isus își sarbătorește nașterea. Neprihănirea nu se capătă la televizor, la bowling, la ski și nici atât pe Internet. E obligatoriu de Crăciun ca toate drumurile să ducă la biserică.

Nu se poate miros de Crăciun fără miros de Golgota. Cui ar folosi o iesle, dacă nu ar avea cruce? Și nici atât un Moș ori un brad. E categoric, doar din Betleem miroase a mântuire. A iertare. A harul lui Dumnezeu. Dar toate astea se văd doar la Cruce. Fără Cruce am avea doar un Prunc. Dar cu ea avem mântuire. Veșnicie. La Betleem e ușa de intrare a Fiului lui Dumnezeu pe pământ. Dar la Golgota e ușa de intrare a păcătoșilor în Cer! 

Sărbătoriți cu simplitate Nașterea Domnului! Fiți bucuroși de mântuire chiar dacă nu înțelegeți totul! Dăruiți chiar dacă vă este costisitor! Închinoați-vă chiar dacă vă este greu! Faceți în jur să miroasă a neprihănite! Crăciunul are miros de Cer! 

Nicolae.Geantă, 

Sibiu, 20.12.17

Au furat Pruncul Isus! - de Nicolae Geantă

"Primăria noastră, dle Geantă, a amenajat în centrul localităţii Urleta (sat la cca 5 km sud de Câmpina) o iesle de Crăciun. Foarte frumoasă. Cu Fecioara, Iosif, Pruncul, magii, păstorii şi câteva animale. Încântaţi de feeria sărbătorii, am ieşit seara trecută cu familia să admirăm capodopera. Dar când am ajuns la iesle, stupoare... Nu mai era Isus! Erau toate personajele, dar Isus dispăruse. Ce răufăcător făcuse asta? Indignată, am sunat la viceprimar să-i declar ipostaza. M-a asigurat să stau liniştită, pentru că pe Isus, îl luase preotul la biserică !!!".

Chiar dacă iniţial pare amuzantă, din povestea medicului de mai sus am învăţat o lecţie: de Crăciun, e obligatoriu ca Isus să fie băgat în biserică! Numai aşa, El nu va mai rămâne afară-n zăpadă. Nu bradul, nu ledurile, nu lumânările, nu cadourile şi nici icoanele, colindătorii ori liturghiile ne încălzesc inimile de Crăciun, ci prezenţa sfântă a Pruncului Isus. Fără El, biserica e moartă. E cimitir spiritual.


Din nefericire, în multe biserici din România, deşi e Crăciun, Pruncul tot pe afară rămâne. N-are loc de viaţa duplicitară a enoriaşilor, a preoţilor sau a pastorilor. Nu poate intra din cauza hăţişurilor dogmatice, nu trece de gardurile religiei. Astfel, în lipsa unui Isus viu, nu ne mirăm de ce, multe biserici se mulţumesc de Crăciun să etaleze un Isus... păpuşă!

Nicolae.Geantă, 

marți, 19 decembrie 2017

Necredința - de Mihaela Mănescu

A căzut, de dimineață,
Mană albă, de-o dulceață
Și-un parfum de Rai în floare;
Și-am gustat-o, pe răcoare.

O, ce bună... Ce gustoasă
Este pâinea Ta frumoasă!
Dar de ce-mi mai ceri credință
Și-așteptare-n umilință?

luni, 18 decembrie 2017

Regele Mihai - A fi tăcut

Regele Mihai, remarcat pentru eleganța sa, a declarat în 1991 unui ziarist:

"A fi tăcut este o umilință.
- A fi tăcut când e vorba de defectele altora este calitate.
- A fi tăcut în a nu rosti cuvinte inutile este penitență.
- A fi tăcut la locul și la timpul potrivit este prudență.
- A fi tăcut când îți duci crucea este eroism", spunea Majestatea Sa.

duminică, 17 decembrie 2017

În căutarea fericirii. Fii ai păcii - Vladimir Pustan

Matei 5:9 - „Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu!”


Aceştia sunt mulţi… Armata, când nu se bate cu poporul vecin şi prieten. Poliţia, avocaţii, pastorii, consilierii, naşii, bulibaşii şi alte categorii. Pentru că lumea e plină de oameni care stau cu mâna în beregata aproapelui.
Isus vorbea de cei ce nu-s plătiţi şi nici chemaţi cu telefonul mobil să facă pace undeva. Aici e binecuvântată libera iniţiativă, când, de fapt, mai aproape de firea noastră e impulsul de-a pune benzină pe foc.

Poţi fi un făcător de pace într-un conflict care nu-i al tău sau poţi fi un făcător de pace când eşti parte a unui război de apartament, biserică sau alte locaşuri de tragere.
Avraam îi spune lui Lot motivaţia apelului său la pace: „pentru că suntem fraţi”; iar Iosif le recomandă fraţilor trădători: „să nu vă certaţi pe drum”.
A căuta pacea nu-i dovadă de laşitate, deşi în lumea asta cu fundul în sus, cine are ultimul cuvânt primeşte laude şi e invidiat.

Dumnezeu e Iehova Shalom, adică Prinţul Păcii şi noi ne salutăm cu „Pace”. Atunci de ce avem moacă de Manea „slutul şi urâtul” când ne întâlnim cu Toma Alimoş?
Noi, românii, suntem un popor arţăgos, deşi n-am bătut pe nimeni, niciodată. Am tot fugit prin munţi, pentru că mai bine un non-combat sănătos decât o chelfăneală straşnică. Mă mir atunci de ce copiii noştri merg pe Criş cu pitbull-ii de lesă şi-i pun să se bată până vin cu jumătate din ei acasă, ca dorobanţii de la Smârdan.

vineri, 15 decembrie 2017

O, iartă-mi Te rog Doamne - de Traian Dorz

O, iartă-mi Te rog Doamne atîtea rugăciuni
prin care-Ți cer doar pîine și pază și minuni,
căci am făcut adesea din Tine robul meu
nu eu s-ascult de Tine, ci Tu de ce spun eu.
În loc să vreau eu Doamne să fie voia Ta
Îți cer și-Ți cer întruna să faci Tu voia mea,
Îți cer s-alungi necazul, să nu-mi trimiți ce vreai
ci să-mi slujești în toate, să-mi dai, să-mi dai, să-mi dai...
gîndindu-mă că dacă Îți cînt și Te slăvesc
am drept să-Ți cer întruna să-mi faci tot ce doresc...

O, iartă-mi felu-acesta nebun de-a mă ruga
și-nvață-mă ca altfel să stau în fața Ta
nu tot cerîndu-Ți Ție să fii Tu robul meu
ci Tu cerîndu-mi mie, iar robul să fiu eu.
Să înțeleg că felul cel bun de-a mă ruga
e să doresc ca-n toate să fie voia Ta.

Traian Dorz

Întâlnirea cu ultimul rege. Misiune ratată - de Nicolae.Geantă

foto by CampinaTV
Ani de zile am fost prost informați despre Regele Mihai al României. Diversionism comunist. Manipulare antimonarhică. Și prin urmare nu l-am cunoscut deloc. Sau mai bine zis, noi românii, nu l-am lăsat să ne spună cine este. Ce vrea Regele nostru. Am fost nepăsători față de el! Plini de indiferență cronică...

Când Majestatea a vizitat orașul nostru în urmă cu 15 ani nici măcar nu am fost informat. El a vizitat o biserică ortodoxă. Iar eu care sunt numit “sectar” nu eram eligibil. Sunt considerat ca neromân probabil. Deci n-am avut ocazia să îmi întâlnesc Regele...

Astăzi, 13 Decembrie pe la prânz se anunța că Regele Mihai va trece în ultimul drum spre Peleș. Cu cortegiul funerar! Și câmpinenii au fost îndemnați să iasă in stradă. În semn de adio. La asta suntem experți. Să ne luăm adio de la regi! 

vineri, 8 decembrie 2017

În căutarea fericirii. Inimă cu miros de dero – Vladimir Pustan

Matei 5:8 – „Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu”

Inima curată nu e o zestre de la părinţi, cu care vii pe lume. O inimă curată e un proces. „Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule” era rugăciunea disperată a lui David după ce inima de carne din piept fusese făcută harcea-parcea de către Batşeba, cu minte cu tot.

Dumnezeu nu pune stimulatoare cardiace pe inimi obosite, pentru că o nouă naştere e o nouă inimă. Aceea trebuie păstrată curată. Cartea noastră de vizită nu e faţa, poziţia, titlurile, banii, ci inima din piept (1 Samuel 16:7).

Supapa de presiune a inimii este gura, pentru că ce ai în inimă, iese printre dinţi. Nu te-a luat gura pe dinainte, ci inima e prea plină. Dacă e gunoi, gunoi va ieşi; dacă e Duh, Duh va ieşi.

Curăţirea inimii nu o face Dumnezeu, ci fiecare trebuie s-o facem personal (Iacov 4:8), convinşi fiind că gunoaiele le-am adunat singuri. E umilitor să faci lucrul acesta, dar e obligatoriu ca să-L poţi vedea pe Dumnezeu. Scriptura zice că toţi oamenii o să-L vadă, atunci ce mare scofală? Ei o să-L vadă ca Judecător, tu o să-L vezi ca Mire şi cred că e o diferenţă uriaşă.

Când ai o inimă sensibilă, fereşte-te de tot ce i-ar putea aduce tulburare. Bunicul meu, în ultimii ani de viaţă, avea un stimulator cardiac şi nu mă lăsa să-l îmbrăţişez până nu puneam telefonul mobil jos pentru că-i dădea peste cap aparatul. Când l-am dus la groapă stimulatorul încă îşi făcea treaba, numai că inima bunicului nu mai avea nevoie de el.

Mulţi, prin bisericile noastre, nu mai au o inimă vie, ci numai stimulatoarele-s de ei şi noi toţi credem că ei trăiesc. Inima lor e de piatră, adică au doar un monument şi monumentele sunt frumoase, dar au un singur defect – sunt fără viaţă.

Când m-am dus la medic, mi-a spus că am o inimă mai bătrână ca mine cu vreo 25 ani. A zis că poate vrea să plece mai devreme în veşnicie. „Nu!”, i-am răspuns, „am încărcat-o cu tot felul de prostii şi n-am făcut de mult ordine prin debarale.”

Scriptura acţionează ca Mr. Muscolo pe ţevi, aşa că începeţi curăţirea. Cântarea, părtăşia cu oamenii cu inima curată, rugăciunea de purificare, toate sunt garantate 100%. Cineva spunea că majoritatea creştinilor sunt răstigniţi pe cruce între doi tâlhari: regretele zilei de ieri şi îngrijorările zilei de mâine. Adică un fel de cardiopatie ischemică spirituală. Aşa că păziţi-o mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii (Proverbe 4:23).

Vladimir_Pustan

Practica proeminenței

Text: Coloseni 3: 1-25

Inventio
”Cum faci diferența între un spic de grâu și unul de neghină?”, ”Apropiindu-te de ele. De departe sunt la fel”. Uneori în viață diferența se face numai sub lupă!
- Proemineța însă, este starea de ieșire în evidență. Vizibilă. O remarcare de la o poștă, aș putea spune. Este acel caracter, comportament, evlavie care te face diferit față de normalitate.

Ce vrea Sf. Apostol Pavel să ne învețe despre punerea în practică a proeminentei?

Dispozitio
1. Proeminenți în puritate personală. Sfințire (v. 1-11)
Wersbie spunea că pentru romani sau greci, după jertfe și închinarea la altar, omul putea trăi imediat în păcat! La Hristos odată înnoit nu mai poți trăi în păcat!
- curvia, necurăția, patima, pofta rea, lăcomia, gura mincinoasă aduc mânia lui Dumnezeu peste oameni!
2. Proeminenți în părtășia creștină. Simbioză (v. 12-17)
În Hristos nu sunt bariere! Toți fac parte din același trup!
- îngăduiți-vă, trăiți în pace, sfătuiți-vă biblic!; îmbrăcați-vă cu o inimă smerită!
- dezbinările sunt de la cel rău! (Iacov 4:1)
Sfințenia se practică în comunitate!
3. Proeminenți în viața de familie.  (v.18-21)
Fiți evlavioși și în casele voastre! Nimeni nu poate fi sfânt în biserică și lumesc acasă!
- familia are o ierarhie: păstrați-o neștirbită!
- soții au îndatoriri sfinte: supunere și iubire (Col. 3:18-19, Efes. 5:22-26)
- copiii și părinții au îndatorii: ascultare și încurajare
4. Proeminenți în munca zilnică. (v. 22-24)
- sfințenia nu se practică doar la biserică sau acasă. La serviciu stăm cel mai mult timp din zi!
- cine lucrează cu jumătate de inimă este necredincios! (v. 23)
- munca se face ca pentru Hristos: fiți foarte conștiincioși!; faceți lucrările perfecte!
- patronilor, nu faceți diferențe între angajați!

Concluzio
Proeminenți în adevăr. Fidelitate (v. 25)
- nu umblați cu strâmbătate! Hristos răsplătește numai pe cei drepți!

Nicolae.Geantă

vineri, 1 decembrie 2017

La mulți ani România! - de Vladimir Pustan

Când vorbesc despre tine, cuvintele mi se lovesc de colțurile metaforelor uzate și revin apoi în oala de lut a imprecațiilor. Mă chinuie obsesia emigrării ratate și de aceea te iubesc disperat, ca paraliticul scaunul cu rotile. 

Ești țara mea, coșmarul și visul meu, eu paralel cu tine, statul paralel cu toți. O apă și-un pământ, geografie cât cuprinde, biserici cu turle înalte, străpungând norii, ca săgețile dacilor în căutarea ploii. 

Nu ai un destin mesianic, ai doar un tupeu pe care nu-l arăți la Bruxelles, ci pe malul Dâmboviței. 

Nu știu ce ne rezervă viitorul, dar sigur pensii nu. De aceea, pentru că mi-ești datoare, să taci din gură când vorbești cu mine.
La mulți ani ție, care nu ai prezent. La trecutu-ți mare, mare viitor. Cu promisiunea asta nu mă mai interesează prețul gazului. Aștept să vină Ștefan Hrușcă să înceapă colindele și lerul, dar până atunci, la mulți ani, România, oriunde te-ai afla!

Vladimir_Pustan

România. O demnitate din care poți muri – de Nicolae.Geantă

foto by tabu.ro
Numai un ochi zvârlit pe barometrele europene, ori mondiale, și aproape constant România e poziționată codașă. Ori în frunte atunci când e vorba de sărăcie, corupție, rețele de prostituție, camarile ale asfaltărilor, inechitate socială. Când e de bine suntem ultimii, și când e de rău pe primul loc. Reportajele presei ne scot în evidență numai case de chirpici roase de inundații, șoproane acoperite cu carton gudronat, oameni cu haine jerpelite, cu ”fețe moarte sau cu limbă stâlcită”, cum ne cataloga un om cult. Și încet, dar sigur, tortura mediatică a destituit România din statutul ei, iar cumplita ei mașină de îndoctrinare a împins românii s-o ia razna cu dragostea de nație, de patrie...

foto by TuridmMaramures.ro
România nu e o țară a ”gurilor știrbe” așa cum chiar filosoful Gabriel Liiceanu o deplângea. Și nici o slută, un salon al suferinței, ori o nație unde cei ce supraviețiesc sunt privați până și de propria lor nefericire! România e o țară unde oamenii pot fi săraci dar demni. Pentru că nu doar cei cu dinți, cu vile, cu mașini de lux ori autostrăzi pot dobândi noblețe! În pușcăriile comuniste mulți știrbi au murit cu demnitate! În persecuțiile asupra bisericii mulți sfinți au rămas drepți din demnitate. În satele și orașele noastre mulți bătrâni cu fereastra plină de pastile mânâncă pâinea sărăciei pentru că au fost și au rămas demni! Sunt demni pentru că au iubit. Și-au respectat și țara și semenii... Și pe Dumnezeu.