România. O demnitate din care poți muri – de Nicolae.Geantă

foto by tabu.ro

Numai un ochi zvârlit pe barometrele europene, ori mondiale, și aproape constant România e poziționată codașă. Ori în frunte atunci când e vorba de sărăcie, corupție, rețele de prostituție, camarile ale asfaltărilor, inechitate socială. Când e de bine suntem ultimii, și când e de rău pe primul loc. Reportajele presei ne scot în evidență numai case de chirpici roase de inundații, șoproane acoperite cu carton gudronat, oameni cu haine jerpelite, cu ”fețe moarte sau cu limbă stâlcită”, cum ne cataloga un om cult. Și încet, dar sigur, tortura mediatică a destituit România din statutul ei, iar cumplita ei mașină de îndoctrinare a împins românii s-o ia razna cu dragostea de nație, de patrie...

foto by TuridmMaramures.ro

România nu e o țară a ”gurilor știrbe” așa cum chiar filosoful Gabriel Liiceanu o deplângea. Și nici o slută, un salon al suferinței, ori o nație unde cei ce supraviețiesc sunt privați până și de propria lor nefericire! România e o țară unde oamenii pot fi săraci dar demni. Pentru că nu doar cei cu dinți, cu vile, cu mașini de lux ori autostrăzi pot dobândi noblețe! În pușcăriile comuniste mulți știrbi au murit cu demnitate! În persecuțiile asupra bisericii mulți sfinți au rămas drepți din demnitate. În satele și orașele noastre mulți bătrâni cu fereastra plină de pastile mânâncă pâinea sărăciei pentru că au fost și au rămas demni! Sunt demni pentru că au iubit. Și-au respectat și țara și semenii... Și pe Dumnezeu.

foto by Nickbags

În ultima vreme România a fost cotropită de o armată de patrioți prefăcuți. Care nu se simt datori nimănui. Nici satelor de unde au plecat, nici școlii care i-a educat, nici statului care i-a ocrotit. Și nici atât Bisericii, reperului moral al unei națiuni. Asta e lipsă de demnitate! E servilism. Și când nu ai demnitate începi să mori. Mori câte puțin. Apoi de tot. Întâi ca individ, apoi ca și colectiv, ca națiune!

”Un popor, mai zicea domnul Liiceanu, descoperă că există o iubire din care se poate muri. Dar dacă vrea să își recupereze în extremis patria furată, trebuie să fie gata să își pună în joc viața pentru a-i reda un preț”. Dragostea își pune viața în joc. Cine face așa arată curaj. Și demnitate. Ștefan, Mihai, Brâncoveanu, Horea, Iancu, Cuza asta au arătat! O demnitate pentru care se poate muri!

”Să mi se lipească limba de cerul gurii dacă nu-mi voi aduce aminte de tine, dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele” (Psalm 136:7), striga psalmistul în diaspora. Își pierduse țara, dar demnitatea i-a rămas. Paradoxal noi mai avem România. Dar demnitate? Dar laude la adresa ei?

foto Arhivă

E drept demnitatea nu se manifestă prin retorică, prin discurs sau prin scris. Ea e autentică numai atunci când se exprimă cu naturalețe. Prin fapte... Lipsa demnității ne face o țară de statui. Și statuile, oricât de lustruite ar fi, nu pot să iubească! Statuile sunt moarte...

Știu, e-o mână lașă care ne apasă. În țară, în diaspora, peste tot! Fiți demni români! Rămâneți creștini! Și cu voi va fi mâna lui Dumnezeu care vă poate ridica! Cu o mână poți învinge toată lumea dacă de cealaltă te ține Dumnezeu!

La mulți ani România! Dumnezeu să te binecuvânteze veșnic! Și pe tine, și pe toți copiii tăi oriunde s-ar afla!

Nicolae.Geantă

www.ciresarii.ro

http://www.ciresarii.ro/index.php/romania-o-demnitate-din-care-poti-muri-nicolae-geanta/