Pierzând în goana după câștig - de Nicolae Geantă

Eclesiastul 4:6 "Mai bine o mână plină de odihnă, decât amândoi pumnii plini de trudă și goană după vânt"

Un alpinist își dorea întotdeauna să fie primul. The best. Să urce de fiecare dată în frunte pe vârf. Să doboare recorduri. Să câștige cu orice preț. "Dar când ajungeam sus, mai repede decât toți camarazii mei, îmi dădeam seama că pierdusem frumusețea drumului, sălbăticiile peisajului ce erau la numai câțiva pași de mine!"

Așa facem și noi de cele mai multe ori. În goana după câștig putem pierde. Cariera ne distruge familia. Nu mai avem timp de ea. Recunoașterea socială ne aduce invidie. Prietenii se disipă in preajma noastră. Posesiunile materiale ne aduc stress. Ne încărcăm cu griji, cu coduri, cu camere video, cu ziduri ca la Ierihon. Alergăm după frumusețe, look, diplome, faimă..., lucruri mărețe crezând că vom fi fericiți. Și neglijăm lucrurile mărunte din jurul nostru, adevărata frumusețe a vieții. 

Cred că avea perfectă dreptate Irena Arghinskaia, o deținută a lagărelor sovietice, care după eliberare vorbea despre "incredibila frumusețe a Nordului": apusuri gingașe, imensitatea taigalei (pădurea de conifere siberiană) ce era privită cu respirația întertăiată, aurorele boreale, lumină de la miezul nopții... Cum adică să vezi frumuseți între atrocități? În haos, suferință, nedreptate... Simplu: "Modul în care vedem lumea ține de alcătuirea lumii din interiorul nostru", spunea un scriitor.

Eclesiastul spune că truda pentru fericire poate fi goană după vânt. Eu zic că goana după câștig aduce și mari pierderi. Tu unde găsești fericirea?

PS: Goana după câștigurile lumii e mărunțișul vieții. Alergând după profiturile ei poți să-L scapi din ochi pe Dumnezeu! Și totuși de ce vrem să escaladăm vârfuri fără El?

Nicolae.Geantă