vineri, 30 iunie 2017

Înfumuratul... - de Nicolae.Geantă

Zicea Antoine de Saint Exupery, în povestirile sale despre Micul Prinț, că acesta a ajuns să cunoască un om înfumurat. Mândru. Plin de el. Narcisist. Și Înfumuratul îl punea pe Prinț să bată din palme, ca să se simtă bine. Apoi, la fiecare apalaudare, arogantul își scotea pălăria.

După ce Prințul s-a săturat de apalaudat îl întrebă:
- Ce să fac să îți cadă de tot pălăria? Înfumuratul nu l-a auzit. Fiinncă înfumurații nu pleacă urechea decât atunci când sunt lăudați.
- De ce să te admir ca cel mai frumos, cel mai elegant, cel mai bogat și cel mai deștept locuitor de pe planetă? Aici nu mai e nimeni!
- Și ce dacă. Fă-mi plăcerea să mă admiri oricum...

Înfumuratul e tipul fals cu zâmbet de stewardesă și mers de manechin. E tipul care se crede de neînlocuit. El e buricul pământului. Gravitația trebuie schimbată după sine. Pentru înfumurat părerile celorlalți nu contează. Toți sunt balast genetic. Praf. Dar înfumurarea e incapaciteatea de a se vedea pe sine! Egoismul înfumuratului e diabetul dulce care l-a orbit...

Viața ca o alegere - de Vladimir Pustan

Există alegeri pe care le facem în viață și pe care Dumnezeu le binecuvântează cu bucurie. Există alegeri la care Dumnezeu zice ”NU” cu hotărâre. Și există alegeri pe care le facem și la care Dumnezeu nu zice nimic. Ne lasă să ne descurcăm singuri…

Eu cred că aceste poziții ale lui Dumnezeu sunt date de felul în care facem aceste alegeri și mai ales de motivația lor.

Filosoful Xenofon, un elev al lui Socrate, a primit o invitație de a merge la Sardes pentru a preda la o școală deschisă de curând. A plecat așa cum era obiceiul să consulte oracolul dar n-a întrebat dacă să meargă sau nu ci în ce fel să facă lucrul acesta. Iar pentru această poziție Socrate l-a dojenit.

Alexandru Macedon era să o bată pe preoteasa de la Delphi, până aceasta i-a spus că e de neînvins. Din ziua aceea n-a mai cercetat oracolul spunând că nu mai are ce să-i spună nou.

Ce sunt Sfinții? Sau cine cred liceeni că sunt...

În urma unor dezbateri cu elevii am rămas uimit de răspunsurile date. Iată ce părere au liceeni mei* despre sfinți, Petru sau Iuda. După 10-12 ani de școală! Și de Religie evident...

Întrebarea 1: Cine a fost Petru?
- un împărat, a zis o pitică fără ezitare.
- un înger, a răspuns o blondă de-a zecea.
- ba nu, un luptător cu balaurul!, a corectat-o un tip gelat.
- un sfânt.
- Petru și Pavel, zice un băiat cu coc.
- Sfinții Petru și Pavel bă fraiere, îi replică altul.
Râd. Râd și ei. Apoi un băiat cu coc sparge gheața!
- Știu eu dom' profesor. A fost unul bun și unul rău!

scrisoare semenilor mei - de Sefora Geantă

 Mulțumesc...
Celor ce m-ați iubit când meritam cel mai puțin. Fie că ați știut-o sau nu. Atunci aveam cea mai mare nevoie.

Celor al căror umăr a purtat urma lacrimilor mele. Pentru că voi nu v-ați ferit să vă murdăriți sufletul de suferințele altora.

Celor care mi-ați luminat zilele cu optimismul vostru, oricât am insistat eu că viața frumoasă e numai în filme. Probabil (și mai mult ca sigur!) e culoare dincolo de alb-negrul meu.
Celor care v-ați rupt din timpul vostru pentru mine, conștientizând, totuși, că acele clipe nu le veți mai primi niciodată înapoi.

Celor care ați știut să-mi ascultați tăcerea și nu m-ați bombardat cu întrebări, mai ales când nu aveam chef (și tărie) să răspund la ele. Sunt un om dificil, n-am negat-o niciodată. Dar nimeni nu-i imposibil de iubit...

luni, 26 iunie 2017

Biserica amenințată de limbajul de lemn - de Nicolae Geantă

De curând am participat la un program de nuntă. Activitate cultică" este puțin spus. S-a cântat, s-a predicat dar... fără pic de pasiune, fără viață. Particularitățile lexicale, tipice și stilistice au obscurizat discursul. Un limbaj ritualic, bombastic, plin de clișee. Pe românește un limbaj de lemn! (De lemn de salcie aș putea zice!). Toată lumea căsca, butona telefoane, legăna copiii și era cu ochii pe ceas. Am fost curios să văd dacă mireasa cască. S-a străduit să nu ațâpească. Recunosc, am fost atât de plictisit încât abia așteptam să se termine!!! Nu am mai trăit asta de când eram copil!

Zilele trecute mi-a picat în mână o revistă creștină. Din scoarță în scoarță tot textul a fost extrem de greu de rumegat. Fără conținut ideatic consistent. Plină de banalități. Prefabricate care vor să pară scrisori intelecte. Savantlâcuri. Dar sunt un rumeguș cultic. Deși m-am străduit nu am putut culege aproape nicio idee! Limbaj de lemn... Evident, revista va face păienjeni...

duminică, 25 iunie 2017

sâmbătă, 24 iunie 2017

Tu ce gaz torni pe foc? - de Nicolae.Geantã

Proverbe 26:20 "Când nu mai sunt lemne focul se stinge, si când nu mai este niciun clevetitor cearta se potoleste"

Oamenii sunt niste chibrite ce se aprind la prima atingere. Dacã sotia a ridicat cumva tonul explozia sotului are loc in secunda doi. Dacã un copil ne dã o replicã cumva, isi spune pãsul, atunci cârpeala e forma cea mai des de corectie. Dacã vecinul, seful, colegii de muncã sau scoala ne-au iritat suntem pregãtiti sa devenim sirene... Alarma face totdeauna zgomote stridente.  Iar focul aprins creste in intensitate!

Dacã se aprinde un foc de mânie noi trebuie sã-l lãsãm sã se stingã, spune Solomon in Proverbele citate mai sus. Focul nu arde dacã nu-i intretinut!

vineri, 23 iunie 2017

Generosi cu Dumnezeu - de Vladimir Pustan

Generalul Leonidas îi reproșa lui Alexandru Macedon că e prea darnic cu tămâia pentru zei. Acesta era scumpă, se aducea greu iar împăratul cu un ochi negru și cu unul verde o risipea în templele zeilor cu mână prea largă. I-a spus Leonidas: ”După ce vei cuceri țările unde se face tămâie n-am nimic împotrivă s-o transformi în fum în orice cantitate vei dori”. N-a zis nimic Alexandru ci doar s-a uitat la el cu ochiul negru. În trei ani toate țările producătoare de tămâie erau cucerite. I-a trimis o căruță plină lui Leonidas și un răvaș, ”Cu zeii să nu fii zgârcit niciodată”.

joi, 22 iunie 2017

Câte ceva despre oameni...


...fiți oameni! (1 Corinteni 16:13)





Oamenii mari s-au născut la case mici, zicea Iorga. Atunci de ce alergăm după case mari? Sau vrem ca pruncii noștrii să nu aibă șansa să ajungă celebri? Doamne, crește-ne înțelepți!

Oamenii mari vorbesc idei, oamenii mediocrii vorbesc despre evenimente. Oamenii mici vorbesc despre alți oameni! Doamne, ferește-ne să fim mici!

Oamenii geniali încep opere mari. Oamenii harnici le finalizează! Doamne, nu vreau să fiu geniu, am destule probleme încercând să fiu normal!

Oamenii sunt ca vinurile. Cu timpul fie devin mai buni, fie devin oțet, zicea Papa Ioan Paul al II-lea. Doamne, botează-ne cu dulceață!

Obișnuiam să cred că cel mai rău lucru din viață este să fiu singur. Nu e adevărat! cel mai rău lucru în viață este să te înconjori de oameni care te fac să te simți singur, zicea Lance Clayton. Doamne ferește-ne de ipocriți! De prieteni ne ferim și noi...

Problema pe care o au oamenii nu este că țintesc prea sus și nu reușesc, ci că țintesc prea jos și reușesc, zicea Michelangelo. Doamne, ferește-ne de Infern. E așa de jos încât îl poate atinge oricine!

Nicolae.Geantă


miercuri, 21 iunie 2017

Ești acolo Doamne? - de Sanja Tiberian

Eşti acolo, Doamne, mă auzi,
Eşti cu mine Domnul meu acum
Crengile se sparg şi arbori uzi
S-au pornit să bântuie pe drum.

Eşti acolo, Doamne, mă asculţi?
Mi-a rămas pe buze un cuvânt
Ti l-aş duce, paşii mi-s desculţi
Ti l-aş spune, mă lovesc de vânt.

Eşti acolo, Doamne, mă priveşti? -
Sub o floare m-am ascuns să plâng
Şi mă duc cu zânele-n poveşti
Că mi-e ploaie şi zăpadă-n crâng.

Eşti acolo, Doamne, mă visezi?
Am ajuns la stelele de sus
Şi Te văd pe Tine, Tu mă vezi?
Sunt la Tine, Doamne, sunt sau nu-s?...

Sanja Tiberian

Când se termină iubirea? Și de ce...

Se termină atunci când nu mai aștepți nimic să se întâmple. Când obosești să visezi măcar un minut.
Se termină atunci când nu mai ai niciun dor comun. Când ”împreună” te simți prizioner.
Se termină atunci când dai pe față taina celui ce ți s-a mărturisit cu încredere.
Se termină atunci când judeci fără să cunoști. E ca și cum ai pune lanțuri pe umbre.
Se termină atunci când ai mai mult reproșuri decât încurajări.

sursa foto
Se termină atunci când treci nepăsător pe lângă brațe deschise gata să te îmbrățișeze. Ellie Weisel zicea că opusul dragostei nu este ura. Ci indiferența!
Se termină când partenerul tău nu mai reprezintă un motiv ca să alergi cu sufletul la gură acasă...
Se termină când, vorba lui Țuțea, iubirea nu mai e o datorie.
Se termină atunci când la capătul drumului nu te așteaptă Dumnezeu. De fapt iubirea se termină când ai întors spatele chemării cerești!

Prea mulți oameni trăiesc azi fără Golgota. Fără Dumnezeu. Fără iubire...
Să nu vă fie frică de Dumnezeu, ci cum zicea Paler de absența Lui. Unde Dumnezeu nu e, nici dragoste nu e...

Nicolae.Geantă

marți, 20 iunie 2017

Pentru tine ce înseamnă a iubi?

Alaltăieri, Denisa din Londra îmi zicea că a iubi înseamnă a ierta. Cine iartă uită. Și numai cine uită greșelile celui de lângă el poate îmbătrâni fericit, i-am zis.

Ieri, m-a sunat Dani din Detroit să mă întrebe dacă dragostea este un sentiment sau o alegere. Poziția sa față de concept este mană coborâtă din Cer. Numai că... frații din biserică nu prea l-au înțeles. Apropos, care dintre cele două o fi? (O să vă răspund după ce comentați dvs).

Astăzi, Fivi mi-a trimis un mesaj din București: ”Să ștergi o lacrimă celui care te-a făcut să verși râuri întregi din plâns. Asta e iubirea”. Dumnezeiesc.

Sthendal spunea că nu se iubesc cu adevărat decât cei care nu se cunosc. Nu-l cred, deși atunci când stai aproape de oameni parcă îi dau dreptate. Toți sunt normali până când ajungi să-i cunoști, vorba lui John Ortberg.

Augustin recomanda în scrierile sale ”iubește și fă ce vrei”. Atunci nu mai poți face rău aproapelui...

Ce e iubirea? Jertfă? Sentiment? Alegere? Vocație? Plăcere? Ce e?
Ce e iubirea pentru tine? Pentru noi? Cum o definim ca să înțeleagă cei dragi. Ori ceilalți.

Aș vrea să scriem acest articol împreună... Curaj...

Nicolae.Geantă


duminică, 18 iunie 2017

Cu tine - de Adrian Paunescu

Cu tine viata mea se lumineaza,
Cu tine hotarasc a obosi,
Cu tine urc astenic spre amiaza
Si ma sfarsesc in fiecare zi.

Cu tine e-mpacare si e lupta,
Cu tine este tot si e nimic,
Cu tine-mi infloreste lancea rupta,
Cu tine sunt si mare, sunt si mic.

Cu tine totu-i parca unt pe paine,
Cu tine bradu-i brad, si nu sicriu,
Cu tine astazi mi se face mâine.
Cu tine mor pentru a fi mai viu.

vineri, 16 iunie 2017

Dimineți... - de Vladimir Pustan

Roland Jaccard scria în „Tentaţia nihilistă” că ne trezim în fiecare dimineaţă în patul lui Procust, amputaţi de propriile vise, dar ajustaţi la dimensiunile realităţii. E ceva ce-a simţit Iacov când lumina zilei a poposit pe chipul nedorit al Leei, dar Iacov nu s-a sinucis pentru că nimeni nu se omoară din iubire pentru o femeie (vorba lui Pavese), dar nici din cauza unei iubiri cu care n-ai ce face.
Dumnezeu n-a zis niciodată că dimineaţa e un timp minunat, ci unul de aşteptare. „Îmi ridic glasul spre Tine şi aştept.” Trăim pe pământul imperfect în care visele sunt înghesuite de-a valma în cutia Pandorei alături de îngrijorări, necazuri, trădări şi lacrimi.

joi, 15 iunie 2017

Puțin despre optimism... - de Nicolae.Geantă

Ieri, Sefora a dat bacu' la engleză. I-a picat un text argumentativ: "Optimiștii afirmă că trăim în cea mai bună lume posibilă, iar pesimiștii se tem ca e adevărat!". În 4 minute a uimit comisia de profesori. Și în următoarele două pe mine...

Pe drum i-am spus fetei că într-o zi la poarta unui bătrân a oprit un domn. După ce a dat binețe a întrebat: "Bădie, aș dori să cumpăr o casă în satul acesta. Dar aș dori să te întreb: ce fel de oameni sunt sătenii dvs?". " Dar la dvs în sat ce fel de oameni sunt?", întrebă bătrânul în loc de răspuns. "Oameni răi. Niște nenorociți!". "Tot oameni răi sunt și în satul acesta!". Nici nu a plecat bine călătorul că a poposit un al doilea. "Bună ziua bunicule. Îmi caut o casă în satul dvs. Ăș dori să vă întreb: ce fel de oameni locuiesc aici?". "Dar la dvs în sat ce oameni sunt?"."Oameni foarte vrednici. Buni. Și de treabă!". "Tot așa sunt și aici!". După ce a plecat al doilea Vizitator, un nepot i-a zis bătrânului. "De ce ai mințit? Unuia i-a spus că sunt oameni buni și altuia că sunt răi...". "Nu am mințit, răspunse bătrãnul. Oamenii pot fi buni sau răi în funcție de atitudinea ta!".

Optimiștii văd întotdeauna în ceilalți o ușă deschisă. Pesimiști văd obstacole. Optimiștii au afinitate pentru semeni, pesimiștii au compasiune distrusă (Cine nu iubește nu are compasiune). Cine se apropie de oameni cu compasiune nu simte teama!

"Toate ființele poartă în ele sămânța perfecțiunii", zicea Dalai Lama. Din nefericire nu știm s-o irigăm!

(Va urma)


Lumea trece, Biserica rămâne – de Nicolae.Geantă

Undeva, în nisipurile Galileii, a venit un Om cu haina dintr-o bucată şi sandalele din piele de cămilă. Cu faţa arsă, cu buzele uscate, fără adăpost, fără traistă şi fără pungă. Fără sabie, fără armate, fără posesiuni. "Voi trebuie să fiţi diferiţi!" a strigat. "Sunteţi în lume, dar nu ca ei! Lumea cere dinte pentru dinte, Eu vă spun nu vă răzbunaţi. Lumea promovează ura, Eu dragostea. Lumea promovează divorţul, Eu unitatea până la moarte. Lumea promovează întunericul, Eu lumina. Lumea promovează rugăciunile mecanice, Eu nu cer bolboroseală de cuvinte. Lumea promovează prostituţia, eu castitatea. Lumea pune preţ pe trup, Eu pe suflet..."

De două mii de ani Biserica a rezistat și lumea s-a făcut franjuri. Grecii, romanii, mezii, perșii, turcii, mongolii, englezii, francezii, germanii, americanii au fost megaputeri efemere! Biserica a rămas. Socrate, Platon, Voltaire, Marx, Lenin, Kant, Nietzche, Dawkins au scris și au influențat lumea pentru o vreme. Umanist. Teluric. Biserica a influențat-o totdeauna. Divin. Celestru.
Când răul a atins apogeuri de neiertat, Biserica a fost totdeauna cu un pas înainte. Și l-a învins prin bine!

Și totuși, în zilele noastre Biserica a făcut pact cu efemerul. Prea mult lumesc toaletează Mireasa lui Hristos! Nimeni nu poate avea rezultate duhovnicești cu practici lumești. Și dacă două mii de ani Biserica a strigat lumii: ”pocăiește-te!”, azi a început lumea să strige Bisericii: ”pocăiește-te!”
Fugi de lume! E vrăjmășie cu Dumnezeu, zice Scriptura.

Trăieşte ca El! Se poate. A demonstrat-o Petru, Pavel, Ioan, Apostolii. Timotei, Sila, Barnaba, Fivi, Eunice, Tabita, Dorca, Aquilla, Priscila, Tit, Epafrodit, Onisim. Luther, Calvin, Wesley, Edwards, Spurgeon, Moody, Tozer, Ravenhil, Graham. Wurmbrand, Dorz, Steinhard. Milioane de creştini, în 2000 de ani!

Care este cheia succesului lor? N-au adus lumea în biserică, dar au dus biserica în lume! Acum du-te şi fă şi tu ca ei!

Nicolae.Geantă

Dumnezeu e bun și niciodată nu greșește!

Un rege avea un servitor care, în toate circumstanțele, spunea întotdeauna: Majestate, nu fi descurajat, pentru că, tot ce face Dumnezeu este perfect, nu greșește.

Într-o zi, au plecat la vânătoare și un animal sălbatic l-a atacat pe rege; servitorul a reușit să omoare animalul, dar nu a putut împiedica majestatea sa să-și piardă un deget. Furios și fără a-și manifesta recunoștința, regele a spus: Dacă Dumnezeu ar fi fost bun, n-aș fi fost atacat și nu mi-am pierdut un deget. Slujitorul i-a răspuns: "în ciuda tuturor acestor lucruri, vă pot spune doar că Dumnezeu este bun și că tot ceea ce face este perfect, nu greșește niciodată". Înfuriat de răspuns, regele a ordonat arestarea servitorului său. În timp ce a fost dus în închisoare, ia spus din nou împăratului: Dumnezeu este bun și perfect. 

marți, 13 iunie 2017

Spune-ți inimii,,,

Spune-ți inimii să tacă în durere și-n mânie,
că-n mânie și durere, omul spune ce nu știe
și lucrează ce nu-i bine și ia hotărâri nebune.
A putea tăcea-n mânie este-o mare-înțelepciune.

Spune-ți inimii să rabde la necaz și la-încercare.
Nu regretă niciodată cel ce a avut răbdare
dar regretă-întotdeauna cel ce n-a lăsat să treacă
și-a spus vorba ne-nțeleaptă care trebuia s-o tacă.

Viața de după botez - de Vladimir Pustan

Biserica primară a botezat într-o zi 3000 de oameni. N-au avut nici camere video, nici aparate de fotografiat să imortalizeze evenimentul. N-a fost o sărbătoare aşa cum le înţelegem noi azi, când numărul păstorilor invitaţi depăşeşte numărul candidaţilor de botez. Nu s-au dăruit flori şi n-au avut nici haine albe candidaţii, nici păstorii haine tivite cu aur.

Singura amintire a fost că i-a durut mâinile două săptămâni pe apostoli. O febră musculară pe care ne-o dorim în bisericile noastre. Apoi s-a lăsat noaptea peste cele 11 bazine de lângă Templu…
Viaţa de după botez i-a transformat în marturos, apoi în martiros şi n-au încercat niciodată să şi-o facă mai uşoară. Mântuirea nu se rezolvă cu o baie pentru că apa nu spală păcate. Doar sângele lui Hristos are putere de a face oameni noi. Firea pământească moare ultima şi când intrăm în sicriu ea încă mai îşi trage ultimele suflări. Nu confundaţi mântuirea cu botezul, doctrină ce a pulverizat creştinismul din România.

Oamenii de după Rusalii au fost oameni ai Cuvântului, stăruind în studiu biblic, au fost oameni ai rugăciunii ce făcea să sară tencuiala de pe pereţi, au fost oameni ai părtăşiei (a trebuit Dumnezeu să trimită prigoana ca să-i împrăştie prin toată lumea!), au fost oameni cu frică de Dumnezeu (nici n-aveai cum să nu fii când Anania şi Safira n-au apucat benedicţia finală, nici colecta), au fost oameni ai Templului pentru că orice zi în care fentau întâlnirea cu fraţii o considerau demonică.
Dacă nu avem aceste lucruri în noi înseamnă că firma e una şi alta-i ce este în interior sau „afară-i vopsit gardul, înăuntru leopardul”.

Botezul e mărturia unui cuget curat. Dacă nu este aşa atunci folosiţi şi săpun. Măcar trupul să iasă curat din sărbătoarea ţeapănă pe care o trăim din ce în ce mai rar.


V l a d i m i r _ P u s t a n

joi, 8 iunie 2017

De ce să apreciem vrăjmașii – de Nicolae Geantă

Dar Eu vă spun: „Iubiți-vă vrăjmașii...” (Matei 5:44a)

Nimănui nu-i place să aibă dușmani. Opozanți. Oameni care să te zgândăre, să-ți facă orice alee cu flori un calvar sângeros. Vrăjmași care cu orice chip nu vor să vadă fericit! Când te apropii de ei, ori numai când auzi de ei, îți sare adrenalina. Ești gata imediat de ripostă. De pus mâna pe baionetă și ieșit la atac... Însă orice replică ai avea dușmanul nu stă cu mâinile în sân. Aruncă noi molotoave. Ori măcar vitriol.

E drept, dacă ripostăm ne facem rău singuri. Și aici nu vorbesc teologie, ori despre pierdea mântuirii, ci a liniștei interioare. Colesterolul, afecțiunile cardiace de aici izvorăsc. Apoi, riposta vine din ură. Ura și furia se transformă în cârlig de undiță. Ai grijă să nu te agațe!

M-am tot gândit de ce Hristos ne-a poruncit să ne iubim vrăjmașii. Și inițial am crezut (și am auzit ades prin biserici), că numai astfel putem să-i câștigăm. Este corect. Dar, oricât ne-am strădui, nu le putem potoli excesul de ură! Cel puțin nu tuturor! Hristos și Biserica au avut întotdeauna dușmani. Chiar dacă au răspuns cu iubire...

De ce să-mi venerez dușmanul, de ce să-i recunosc contribuția? Pentru că dacă n-ar fi el, vrăjmașul, n-aș putea da tot ce am mai bun în mine! Dalai Lama zicea că trebuie "să ne admirăm dușmanii pentru că ne oferă ocazia de a ne dezvolta!" Adică de a fi noi, zic eu.

miercuri, 7 iunie 2017

duminică, 4 iunie 2017

Nicolae Geantă în Bihor

Sâmbătă 3 iunie - Școala de Consiliere Cireșarii Beiuș
Seaară de tineret cu Marian Mocanu &co la BP Betel Hidișel de Dobrești
Duminică 4 iunie, seara, botez la Biserica Sfânta Treime Beiuș

vineri, 2 iunie 2017

Rusaliile eschimoșilor - de Vladimir Pustan

Irineu, episcopul Lyonului, scria prin anul 140 după Hristos: „Cei desăvârşiţi au primit Duhul Sfânt şi vorbesc în alte limbi prin Duhul lui Dumnezeu la fel cum a vorbit şi Pavel. Noi am auzit pe mulţi oameni din bisericile noastre, care au darul proorociei şi care vorbesc în alte limbi prin Duhul, care dau pe faţă lucrurile ascunse ale oamenilor şi vorbesc despre tainele lui Dumnezeu.”
Întoarcerea la istorie, deşi e dureroasă, e necesară. Nu cred că manifestările Duhului Sfânt trebuie căutate neglijând naşterea din nou şi viaţa de sfinţenie. Nu pot crede că un om e plin de Duh Sfânt câtă vreme n-a smuls un suflet din gura puturoasă şi arzătoare a iadului. Strigătele prin biserici n-au nici o valoare fără o viaţă predată.
Manifestările Duhului au fost sărace în istoria bisericii de după anul 320 pentru că Duhul n-are nici o legătură cu simonia, cu inchiziţia, cu politica bisericească şi mai ales cu păcatul. În aceşti am cotit-o tot pe extreme, fie punând accent numai pe studiul Scripturii devenind seci şi plictisitori, fie căutând numai experienţe, provocând haos şi erezie.

joi, 1 iunie 2017

Mică scrisoare pentru copii - de Nicolae Geantă

Unii astăzi sunteți mici. Veți crește repede. Iar eu vă scriu cum să trăiți mâine...

Sunteți o moștenire de la Domnul! O ladă cu giuvaere scumpe. Căutați să îmbogățiți pe cei din casa voastră! Hoții cotidieni ce vor să fure fericirea familiei sunt destui!

Niciun membru al familiei nu este perfect. Toți greșim. Cereți-vă iertare când greșiți si iertați pe cei ce vă greșesc! Iertarea e un semn că Dumnezeu trăiește în voi!

Cinstiți-vă părinții! Apreciați eforturile lor! Într-o zi veți fi părinți și voi! Și nu uitați că toți oamenii mari au fost cândva copii...

Iubiți toți oamenii. Chiar dacă nu îi înțelegeți uneori. Iubirea nu e etnocentristă. Nici religioasă. Iubirea este sacrificiul de sine. Și asta am văzut-o la Dumnezeu.

Veți întâlni în viață oameni care sunt gata să vă facă vânt de pe orbită. E mai ușor să arunci oamenii în hău decât să îi urci pe culmi. Voi să urcați oricum! Și cu alții în spate...

Vă veți intersecta cu o mulțime de indivizi care vor încerca să vă tragă pe sfoară. Să vă prostească în față. Orice tehnici mizerabile ar aborda ei, voi să fiți cinstiți totdeauna!