Cea mai bună lecție ce-am învățat-o în America - de Nicolae.Geantă

Pe Jimmy l-am intâlnit într-un shop de mașini. A coborât din old-car-ul lui și mi-a zâmbit ștrengărește. Uscățiv, cu degetele subțiri și strâmbe, cu un pantof încălțat în dreptul și cu o sanda zdrențuită în celălalt picior, bătrânul american e bolnav de diabet. Telefonul lui are touch-ul spart, iar pălaria-i e ponosită. Cândva a fost foarte bogat, dar astăzi viața nu mai e atât de grozavă pentru negrul de peste 70 de ani. Nici măcar povestită...

Am simțit că trebuie să mă rog pentru el. N-a refuzat. "Am o soră care e evanghelică, sir", mi-a declatat încântat că voi mijloci pentru el la Domnul. Apoi m-a strâns de mână ca un patent, cu degetele sale încleștate. "Dar înainte să te rogi, vreau să îți spun ceva ce am văzut la tine, domnule!". Rugămintea lui m-a șocat. Și mai ales declarația...

"Odată domnule, zice negrul american, patru prieteni au plecat să găsească Raiul lui Dumnezeu. După ce au întâmpinat mari greutăți au ajuns în fața unui zid înalt. A sărit primul în grădină și a strigat fericit: "Aici e Raiul! Am ajuns! Veniți!" A sărit al doilea și a strigat: "Aici e Raiul. Are dreptate!". A sărit și al treilea: "Waw, îl văd pe Dumnezeu". Dar al patrulea nu a vrut să sară! S-a întors înapoi și a mai venit cu o mie de prieteni!" 

 "Am văzut asta la tine omule al lui Dumnezeu!, mi-a declarat negrul strângându-mă și mai tare. Tu vrei să duci în Cer cât mai mulți oameni!"

Mi-am pus mâinile peste Jimmy. Rugăciunea care a urmat, acolo în parking, nu o pot descrie... Numai Duhul lui Dumnezeu ar ști să o explice! Eu m-am rugat în românește. El a strigat în engleză. Dar lacrimile noastre aveau aceeași culoare și gust cu dulceață de sfinți! După rugăciune ne-am îmbrățișat lung. Batrânul negru s-a urcat în mașina parcă la fel de veche ca el. Eu am rămas puțin în loc, apoi am intrat în atelierul lui Danny. Primisem cea mai puternică lecție pe tărâmul american. Nu de la un negru. Ci de la Hristos!...

Am realizat că cei mai mulți dintre semeni, dintre biserici sau chiar dintre noi, sărim bucuroși în Edenul lui Dumnezeu. Apoi ne mulțumim și ne-ndopăm singuri fructe cerești! Doar unii preferă să se întoarcă să își aducă și prietenii!

Nu vă mulțumiți cu Raiul numai pentru dvs! Grădina Cerului lui Hristos nu e pentru cei ce vor să fie Robinson Crusoe. Când ne vom prezenta într-o zi la porțile ei vor rămâne surprinși că în Rai nu se intră decât cu cineva împreună!

Nicolae.Geantă

Romulus, Michigan