Muscă sau albină?

În mica mea grădină-n miez de vară,

Când arşiţa-i mai blândă către seară,
Privea-am cu drag în razele de soare,
Albinele zburând din floare-n floare.

Lucrau de zor mereu neobosite,
Cu gingăşie culegând grăbite,
Polenul  din petale, auriu,
Ce-l vor preface-n miere mai târziu.

Dar într-un colţ la groapa urâcioasă,
Unde se-aruncă ce-i stricat prin casă,
Cu-aceeaşi grabă muştele adună,
Gunoaie, după datina străbună.

            
În drumul ei spre casă o albină,
Zburând prin a vecinului grădină,
Acesta o-ntrebă: albină dragă,
De unde vii, şi ce ai în desagă?

Albina  îi răzpunse zâmbitoare:
De la vecinul tău, vai ce  splendoare!
Are-n grădina lui flori minunate,
De-acolo noi vom deveni bogate.

O muscă se opri şi ea să spună
Vecinului ce-i zise: ziua bună!

Şi eu am fost dincolo în grădină,
M-am desfătat din nou ca o regină.

A fost o zi plăcută şi frumoasă,
Azi mult gunoi voi duce iar acasă.
Când oare a putut s-adune,
Vecinul tău atâta stricăciune?
             
Privesc şi meditez adânc la toate
Şi musca şi albina au dreptate!
Căci în grădina mea sunt flori frumoase,
Dar şi gunoaie hâde, urâcioase.

Numai, că fiecare se opreşte,
La lucrul care inima-l doreşte.
Albina caută flori înmiresmate,
Iar musca doar gunoaiele stricate.

Privind la ce se-ntâmplă în grădină
Eu mă întreb: Sunt muscă sau albină?
Caut eu la semeni partea lor cea bună?
Sau doar gunoaie precum musca-adună. 

Din casa unui prieten bun sau frate,
Când plec adun gunoaiele stricate?
Sau duc cu mine numai lucruri bune,
Alese  cu cerească-nţelepciune.

* nu știu autorul