80 de lei
la Spitalul Municipal din Timișoara. Cam tot atât la Beiuș, dar acum cu
strâmtorarea asta financiară merge și la 50 de lei. O ciorbă, un șnițel și un
pahar de suc sau trei pachete de țigări sau 10 cafele. Atât e prețul unei vieți
în România. Și nu toate femeile ce fac avort se aleg cu o depresie sau cu un
sentiment de vinovăție.
Sfântul
Augustin zicea că pruncii nebotezați merg în iad iar raportul sexual e păcătos
în familie dacă nu duce la procreere.
Ce ne facem
atunci cu 23 milioane de copii uciși în ultimii 50 de ani în România? Pe ei
cine i-a botezat cu botezul morții?
Realizăm
oare că suntem sub blestem național, realizăm oare că biserica e incredibil de
tăcută și că ar trebui să ne agităm mai mult în raport cu această problemă
decât am făcut-o în cazul căsătoriilor homosexuale?
Nichita
Stănescu scria între 2 pahare de vodcă: ”Tristețea mea aude nenăscuții câini pe
nenăscuții oameni cum îi latră”.
Dar câinii
nu fac avort…
V l a d i m
i r _ P u s t a n
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu