Am asistat fără să vreau, nu odată, la discuţii savante ori
ba, în urma cărora „îmblânzirea” a eşuat. Fie pe stradă, în familii sau chiar
în biserică. „Nu îmi voi mai bate gura”, devine sintagma care ne ţine apoi la
distanţă de cel ce pare de neatins. De „sălbatic”.
Am descoperit o soluţie la Antoine de Saint Exupery (în volumul
„Micul Prinţ”), care descrie întâlnirea dintre o vulpe şi prinţ. Felina îi cere
s-o îmblânzescă. Prinţul îi spune că deşi ar dori, nu are timp. „Am de
descoperit prieteni şi lucruri”. „Nu cunoşti decât lucrurile pe care le îmblânzeşti,
e replica vulpii. Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Cumpără lucruri
de-a gata de la negustori. Dar, cum nu există negustori de prieteni, oamenii nu
mai au prieteni. Dacă vrei un prieten, îmblânzeşte-mă!”. Întrebând-o ce ar
trebui să facă, vulpea îi spuse că trebuie să aibă răbdare. Apoi s-o privească
de departe fără să spună nimic. Pentru că limbajul e sursă de neînţelegeri. „Dar,
în fiecare zi, te vei putea aşeza un pic mai aproape!"
Vă mai împărtăşesc ceva. Un pastor nou la o biserică veche a
vrut să mute amvonul dintr-un colţ în centru. Fraţii l-au refuzat categoric.
Sfânta tradiţie. Pastorul nu a spus nimic. Dar a mutat puţin câte puţin amvonul
până l-a adus în locul dorit. Odată ajuns acolo nimeni nu a mai făcut niciun comentariu…
Dacă vrei să îmblânzeşti oameni nu-i ocoli. Dacă vrei să-ţi
câştigi vrăjmaşii n-o face cu artilerie de vorbe. Întîi taci. Apoi apropie-te încet
de ei. Şi.... se vor învăţa cu tine! Aşa a câştigat Hristos tâlharul când S-a
lăsat atârnat în piroane pe Cruce. Iar tâlharul ăla sunt… eu!
Îmblânziţi oameni! Cerul e plin numai cu oi...
Nicolae.Geantă
Frumos! Dar nu intotdeauna reusesti. Ce faci cu invidia oamenilor?
RăspundețiȘtergere