Eu
te-am strigat cu disperare, cu-nfrigurare si plangand,
Şi-am
auzit o voce blanda si iubitoare raspunzand;
Eu
te-am rugat sa-mi dai lumina, calauzire inteleapta,
Cu
nesfarsita bunatate, Tu mi-ai spus numai atat: “Asteaptă!”
S-astept?
Cat sa astept? De ce?... Stateam infrant si ratacit.
Oare
e mana Ta prea scurta? Urechea Ta n-a auzit?
Şi
în genunchi a cata oara te-am implorat un semn sa-mi dai?
Vreau
un raspuns la rugaciune, spune-mi doar: ”mergi”, sau spune-mi: ”stai”,
M-ai invatat sa vin la Tine sa cer, sa cred, si
voi primi,
Tu ai promis ca esti cu mine, c-o să m-ajuti
oriunde-as fi,
Dar ma simteam pierdut si singur. Strigam… Tu
raspundeai in soapta
Cu dragoste si cu rabdare: ,”Copilul meu
iubit, asteapta!”
Eram dezamagit si totul mi se parea cumplit, nedrept.
Priveam spre cer cu neputinta... Sa mai
astept? De ce s-astept?
Atunci ai coborat la mine si m-ai privit în
ochi. Plangeai...
Mi–ai
spus: “Doreai un semn, o voce..., atât e tot ce îţi doreai?
As fi putut sa clatin muntii, sa-ntunec
soarele pe cer,
As fi putut s-aprind vazduhul, sa-i inviez pe cei ce pier.
Daca ti-as arata intruna ce sa alegi sa-ti fie
bine,
Tu ai avea raspuns la toate, dar… nu m–ai
intalni pe Mine!
Nu ai putea simti iubirea cu care-i inconjor
pe sfinti,
Nu ai putea primi puterea pe care-o dau celor
infranti,
N-ai astepta tacut o raza s-alunge norii
disperarii,
Nu ai simti odihna sfanta venita-n urma
incercarii ...
N-ai sti sa umbli prin credinta, nu m-ai vedea
că-s langa tine,
Inima ta cea zbuciumata nu s-ar mai odihni in
Mine;
Nu ai cunoaste revarsarea iubirii mele pe
deplin
Cand Duhul Sfant iti umple viata cu pace si cu
har divin.
Daca durerea ta ar tine numai o clipa... n-ai
lupta,
Nu ai cunoaste biruinta ce poti s-o ai prin
jertfa Mea,
S-ar implini visele tale, dar dorul Meu s-ar
spulbera,
N-as mai putea sa fac din tine o perla in
comoara Mea.
Deci fiul Meu, mergi prin furtuna gandind la
zilele seine
Stiind ca cel mai mare dar e… sa ma întâlneşti
pe Mine!
Chiar daca nu gasesti raspuns si viata-ti pare
prea nedreapta
Sa-ti amintesti ca sunt cu tine chiar si
atunci cand spun “Aşteaptă!”.”
* nu cunosc autorul!
** mulţumesc Rebeca Pelmus pentru sesizarea poemului
Gânduri cuvinte,scrise cu suflet si har,în care ma regasesc, ca într-o oglinda a timpului pierdut si (re)gasit...
RăspundețiȘtergereSlava Domnului !
Da. E superpoezie... Numai că Rebeca încă nu mi-a spus cine-i autorul...
ȘtergereAutorul nu e atât de important cât este SURSA (revelatia Duhului )...
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru bucuria de a citi aceste versuri!
RăspundețiȘtergereMinunat!