Există oameni de nota 10 - de Vladimir Pustan

Marcu scrie că Hristos a vrut să rămână ascuns într-o casă și să nu știe nimeni că era acolo, dar n-a putut. Nu poți, Doamne, să te ascunzi și să-ți lași creația să nu aibă la cine cerși. Tu ne-ai făcut, Tu să ne porți de grijă. Nu te lăsăm să Te odihnești – inima și gura noastră vor țipa la Tine în fiecare clipă. Prima Ta odihnă din Geneza a fost și ultima. Pentru că de atunci îl cauți pe Adam, sau te caută el…7

           
Grecoaica, cum zice Marcu despre ea, îl caută pe Hristos nu să-i aducă plăcintă, nu să-i spună mulțumesc, ci ca să-i ceară ceva. Avea o fată ce nu era moartă ca a lui Iair, ci avea un drac în ea, drac ce n-o lăsa să se spele, să-și termine școala, să-și respecte familia. Drac ce-o ținea toată ziua pe Facebook, iar când ieșea pe stradă o punea să fluiere după băieți. Drac ce-o punea să fumeze în baie, cățărată pe capacul de WC, să urle la lună și să înjure ca un polițist în prag de pensionare.

           
Mama s-a dus la Hristos, i-a întrerupt concediul, a fost pusă în fața unui examen dur, un examen de care nu avea chef – în necazul ei putea fi și fără el. Dar ia nota 10 și pleacă acasă, iar când ajunge acasă, fata dădea cu aspiratorul, iar în cuptor era plăcinta cu mere…

           

Prima etapă a examinării a fost nebăgarea în seamă. ,,El nu i-a răspuns niciun cuvânt.” (v. 23 b). Pentru o femeie, nu există umilință mai mare decât să o tratezi ca pe un stâlp de telefon. A strigat, și-a rupt hainele, s-a despletit, s-a aruncat pe jos. Iar Hristos o tratează cu indiferență, El care ne-a spus că orice om trebuie ajutat, nu umilit, aici tace…

           
Apoi îi trimite pe ucenici la plimbare. ,,Dă-i drumul căci strigă după noi” (v. 23b). Ucenicii n-au fost mișcați de milă pentru femeia necăjită, ci pentru că voiau să scape de ridicol. Ea țipa iar ei făceau studiu biblic. Domnul nu-i ascultă pe cei pe care ales după o noapte de rugăciune, pe cei pe care i-a numit ,,mama mea și frații mei”, pe cei cărora le-a făcut câte-o poartă de diamant în cer, pe cei cărora le-a dat puterea să lege și să dezlege, pe Sfântul Ioan și pe Sfântul Petru i-a expediat scurt. I-a ascultat pe farisei atunci când au intervenit pentru sutașul roman (Luca 7:4), dar nu-l ascultă pe Sfântul Andrei, care avea să evanghelizeze România. Nu-l ascultă nici pe Sfântul Toma care auzise cu urechile lui că ,,pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afară”. (Ioan 6:37) .

           
Pentru că de fapt niciun sfânt nu poate mijloci. Dacă l-a pus cu botul pe labe pe Petru cu atât mai mult nu-l ascultă pe unul ce-a ajuns în calendar pe ușa din spate a bisericii. Hristos nu are nevoie de impresari, de intermediari, de înlocuitori. El vrea să vii la picioarele Lui direct, pentru că perdeaua de la Sfânta Sfintelor s-a rupt…

           
Iar până la Dumnezeu te mănâncă sfinții.

V l a d i m i r _ P u s t a n

Fragment din cartea ”Cred, ajută necredinței mele!” 

(în curând la Librăria Cireșarii)