Am avut azi o discuție interesantă despre dreptate. Spunea o prietenă că unori dorim să facem dreptate și mai târziu ne trezim răniți. Ce adevăr! I-am spus că adevărul întotdeauna umblă cu capul spart. Dreptatea face întotdeauna sânge. Dar dragostea?
Haideți să zicem că intru într-o încăpere unde doi copii se joacă. În mână țin o ciocolată "Aș vrea să vă dau ceva bun. Care dintre voi a fost cuminte?". Unul râde, altul înghite în sec. Știe că e vinovat. Dreptatea spune că ciocolata o merită cel mai cuminte. Dar, îl rănesc pe celălalt. Atunci iau ciocolata și o rup în două. Dragostea împarte la amândoi. Egal.
Dreptatea trage linie și nu iartă. Ai greșit, plăteșți. Dragostea trece totul în contul ei. Pentru că nu vrea să rănească pe nimeni! Îl înțelgeți acum pe Hristos? A murit la Golgota pentru că n-a dorit să ne rănească. A preferat să sufere El. Asta e dragostea...
Talmudul ebraic spune că timp de trei ceasuri pe zi Dumnezeu stă pe scaunul judecății și face dreptate: "Ai greșit, ești condamnat. Ai greșit, ești condamnat...". Dar după trei ceasuri de sentințe, El se coboară pe scaunul îndurării: "Ai greseit, ești iertat. Ai greșit, ești iertat..."
Știu, e greu să te porți frumos cu cineva care greșește. Chiar legea dreptății spune că nu e corect. Dar dragostea...
Alegeți să trăiți în dragoste. Cine iubește nu are nevoie de dreptate!
Nicolae.Geantă
Mi-e imposibil sa definesc Dragostea în cuvinte. Am constatat ca Dragostea autentica,este o manifestare sentimentala puternica. Este o scânteie care declanseaza initial o flacara,care creste în intensitate,direct proportional cu cantitatea de combustibil ce o alimenteaza mistuind fiinta,putin câte putin,consumând materia pâna la epuizarea totala,a corpului firesc (pamântesc),iar rezultatul arderii va fi un suflet curat,format din apa si Duh,ce va curge pretutindeni,alimentând cu apa (vie),locurile si terenurile secatuite de arsita perioadei secetoase...
RăspundețiȘtergereWow, ce definiție frumoasă!
ȘtergereA Domnului sa fie toata slava,cinstea,onoarea si gloria !
RăspundețiȘtergereDumnezeu,Tatal nostru,când ne-a creat faptura
A pus în trupul nostru doar Dragostea,nu ura.
Ne-a framântat din tina,cu mâna-I si Cuvântul
Privinduse-n oglinda curata de cristal.
Când Duhul Sfânt ,puterea,înconjura Pamântul
În armonii de îngeri,din corul sideral.
Acolo-n profunzimea,formei cu chipul Sau,
Într-o celula vie,ascuns în ADN-u
Cu noi în simbioza,traieste Dumnezeu
El E Scânteia vietii,ce-o ai si tu si eu,
Iar Cel ce-o declansaza e însasi Fiul Sau !...