Doamne, ce dator pot fi
harului Tău mare,
mii de vieţi dac-aş trăi
Și- aş tot vrea să pot plăti,
Doamne, ştiu că nu voi fi
niciodată-n stare!
Doamne, că mi-ai dat şi dat
Aur ca din soare;
nu-i ca mine de bogat,
Doamne, nici un împărat,
dar de cât mi-ai dat şi da
ce-Ţi voi da eu oare?
Doamne, n-am un ʹnalt cuvânt
nici alt dar mai mare,
doar o lacrimă şi-un cânt,
şi-acel tainic simţământ
pentru care nu-i cuvânt
Inima mea are.
Doamne, ia-mi-le-ascultând
dulcile-mi suspine
şi le-aşază lăcrimând,
lângă dulcele Tău gând
care-Ţi arde aşteptând
numai după mine!
Traian Dorz
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu