Ce vede credinţa

Credința este "o încredere neclintită în lucrurile care nu se văd", spune corintenilor Pavel. El care, când te uiţi ce ţine ascuns în palmă nu vezi nimic. Nimic palpabil. Prin urmare, ateul IA Krîvelion a avut tupeul să scrie că noi creştinii credem un mit, că Isus, Cerul, Dumnezeu sunt legende. Plăsmuiri ale închipuiri, zice rusul. Şi alte milioane opinează cu el.

Şi totuşi, ce vede credinţa? Ce nu văd ochii, zicea Max Lucado.

Ochii văd lei din groapă. Credinţa vede îngerul lui Daniel.
Ochii văd anachimii. Uriaşii. Credinţa vede stăpânirea Canaanului.
Ochii văd furtuna şi marea spumegândă. Credinţa vede paşi călcând pe ocean.
Ochii văd vinovăţia. Credinţa vede zapisul şters cu sânge la Cruce.
Ochii văd moartea în coşciuge. Credinţa vede dimineaţa învierii!

Dacă te uiţi pe stradă vezi trecători. Credinţa vede veşnicia.
Dacă te uiţi atent în biserică vezi oameni, patimi, greşeli. Credinţa însă vede potenţiali îngeri!
Dacă te uiţi atent în oglindă vezi un fiu risipitor. Un individ care nu-şi respectă promisiunile. Credinţa însă vede păcătosul îmbrăcat în haine noi, albe!

Tu ce vezi? Sau ce crezi?

Nicolae.Geantă