Circulă o zicală printre americani: "rezolvă problemele lumii înainte să împlinești vârsta de douăzeci de ani - încă le mai ști pe toate!". A trebuit să trec vârful spre panta ce coboară a vieții, vorba fratelui Pustan, ca să înțeleg maxima yankeilor. Zilele astea, la cca cinci ani de când a murit tatăl meu, mi-am adus aminte că înainte de 20 de ani, refuzam aproape orice sfat al lui. (Și-al Domnului, evident). Credeam că le știu pe toate, că bătrânul e demodat, depășit... La 30 și ceva de ani când am făcut preinfarct, mi-am dat seama că bătrânul știe ceva. Și eu știam, dar și el știa. (Îmi spusese de sute de ori că mâncând grăsimi ori dulciuri inima mi se "înfășoară în seu"!). Apoi, după ce-am trecut de 45 de ani, mi-am dat seama că eu nu mai știu nimic. Că tata avea dreptate! El știa...
Privesc azi, o mulțime de tineri care cred că știu totul. Care sunt gata să nu m-asculte, să devină rebeli. Risipitori. Vorba lui John Maxewell: "fiecare o își începe viața într-o stare de ignoranță".
Uneori mă tem pentru tineri ăștia. Alteori, ca în seara asta, mă gândesc că "ifosul" le trece odată cu anii. Atunci vor începe chiar să upgradeze imaginea lumii...
La 20 de ani știam tot, la 35 am înțeles că știu doar în parte, azi parcă mai știu nimic!
Da, toți vrem să rezolvăm problemele lumii...
Nicolae.Geantă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu