joi, 22 octombrie 2015

Focul necesar - de Vladimir Pustan

Daniel 3:24,25 „Atunci împăratul Nebucadneţar s-a înspâimântat şi s-a sculat repede. A luat cuvântul şi a zis sfetnicilor săi: „N-am aruncat noi în mijlocul focului trei oameni legaţi?” Ei au răspuns împăratului: „Negreşit, împărate!” El a luat iarăşi cuvântul şi a zis: „Ei bine, eu văd patru oameni umblând slobozi în mijlocul focului şi nevătămaţi; şi chipul celui de-al patrulea seamănă cu al unui fiu de dumnezei!
Nebucadneţar, obosit de atâta muzică ascultată, a hotărât să-i bage pe cei trei evrei în cuptorul cu foc. N-o făcea pentru prima dată şi Hitler s-a inspirat de la el câteva sute de ani mai târziu. La Auschwitz, Treblinka, Majdanek şi Dachau cuptorul era sfârşit de drum şi de filosofie. Puţul gândirii clăbucea mizeria neacceptării.
I-a legat pe cei trei cu izmenele personale, să nu dea din mâini ca să stingă flacăra. I-a aruncat în foc şi-au murit ostaşii ce le-au făcut vânt. Bobârnacul iniţial, vorba lui Hegel.



Au aşteptat o vreme bună să se mai potolească vipia să poată privi înăuntru.

Nu mai erau legaţi, erau slobozi. Umblau de colo, colo prin cuptor ca pe Lipscani. Arseseră doar izmenele.

Când vine peste tine focul, să nu uiţi că are un scop nobil pentru care arde – să-ţi ardă izmenele legăturilor nenorocite.
            Spitalul, disperarea, lipsa, amărăciunea, trădarea, eşecul, moartea celor dragi, pierderea, neputinţa, depresia, deziluzia, sunt flăcări ce n-au ca scop arderea ta. Holocaustul nu-i pentru sfinţi.
            Dar sfinţii pot fi legaţi…
            De lucruri, obiceiuri, lene, minte murdară, lăcomie, fariseism, stare căldicică, păcat, satană, neiertare, neiubire, mândrie cu aroganţă cu tot.
            Şi atunci trebuie neapărat foc…
            Dumnezeu poate folosi un fochist nebun ca pe Nebucadneţar; fochiştii pot fi prietenii, familia, şefii, colegii, împrejurările.
            Sau fochist poate fi direct Dumnezeu…
            Nu mai striga deznădăjduit, nu te mai lua la ceartă cu cuptorul şi cu flăcările. Plimbă-te cu mâinile la spate privind sfidător pe cei ce te compătimesc sau se bucură de cuptorul tău.
            Vei avea două binecuvântări.
            În foc, El e întotdeauna cu tine. În foc, te coci bine şi vei ieşi rumenit ca după două săptămâni pe litoral. E nevoie şi de bronz spiritual.
            Apoi – rămâi fără izmenele-cătuşi. Dumnezeu vrea să umbli neîmpiedicat, liber… 
V l a d i m i r _ P u s t a n    


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu