Haloween-ul, ştiu cam toţi orăşenii şi sătenii acuş, e
sărbătoarea aia irlandeză, în care unul Jack, umblă cu dovleacul bâjbâind prin
întuneric. Se zice că Jack Zgârcitul, după ce a păcălit de două ori pe
Scaraoţki, pe dracu cel mare, n-a mai încăput nici în iad nici în Rai. Şi
Satana, i-a dat un dovleac în mână să umble haihui prin întuneric! Ciudată
poveste. Cu final neînţeles. Pentru mine, pentru dvs...
Paradoxul e că
sărbătoarea dovleacului cu cap de mort bâtuie România. De la profesori şi
actori, politicieni şi educatoare de grădiniţă, până pe uliţele satelor din
creierii munţilor, pruncii noştrii au învăţat să colinde cu dovleacul aprins.
Adică în numele Satanei. Colindă ca de Crăciun, dar nu cu traiste de covrigi,
şi nici cu vestea bună că s-a născut Mesia, ci îmbrăcaţi în haine de drac!
Mascaţi, cu sânge fals pe obrajii lucioşi, cu coarne ca ăia răii - dar şi cu
cruciuliţe la gât, cu cearşafuri albe peste trup - ca stafiile, bufniţe,
vârcolaci, huhurezi sau vampiri, tinerii se dau malefici. Şi devin. Se cred
Merlin, sau nu ştiu ce mama Omida. "Noi suntem vrăjitoare bune, dle
profesor", a strigat o "diavoliţă" de liceu ce venea spre mine
cu… coasa (de carton, e drept). Nu ştiam că se poate şi vrăjitori buni. Adică
şi draci cumsecade...
Intrând la Diverta
să-mi cumpăr o carte, am rămas uimit să constat că pe un raft, pe lângă
prostioarele vrăjitorului Harry Potter erau şi manuale de magie, cartea neagră
a vrăjitoriei, textele lui satana, şi alte chestiuni malefice. Cărţoaie groase
de sute de mii sau milioane de lei vechi. Atenţie, pentru copii!!! La Târgovişte, am
văzut într-o cofetărie tot felul de măşti, de coarne, de ochelari, de turbane
şi nu mai ştiu ce aiureli, cică pentru haloween-ul copiilor.
La liceu, un prieten al meu – profesor de religie, n-a putut
să estompeze distracţia dovleciştilor, deoarece o profesoară i-a sugerat să fie
blând, "să nu distrugă de tot haloween-ul". Mi-a spus la telefon că
parcă publicul i-a disipat entuziasmul şi că a simţit o apăsare diabolică în
timp ce vorbea.
Impinşi spre divertisment macabru - chiar de către profesori
sau părinţi (?!), tinerii noştrii se joacă cu magia. Cu drăcia. Se cred
vrăjitori şi se comportă ca ei. Dansează ca zombi (oameni fără suflet) şi spun
Abracadabra la dovlecii cu limbi ascuţite de foc şi ochi de piraţi. Pentru ei
horror e ceva delicios. Iar viaţa, succesul, cred că e ceva de hocus pocus...
Faci o vrajă, baţi din baghetă şi vei fi the best! O să ai all inclusive!
Am spus unor
profesori (şi tuturor elevilor), că atunci când permiţi ca tinerii să se-mbrace
în pisica neagră, în Dracula, în Necuratu' sau vrăjitoarea din Albă ca Zăpada,
nu mai poţi avea pretenţii să fie cuminţi la ore. Să fie corecţi, să fie
morali. Să nu fure, să nu jefuiască, să nu violeze. Să nu ucidă cu sânge rece.
Fiind o zi mici fantome, mici vampiri ori little dracula, pruncii îşi vor lua apoi
rolurile în serios. Iar unii, şi le-au luat deja!
O colegă de-a mea,
profesoară de Istorie, mi-a spus la telefon, că în blocul ei umblă copii cu
Haloween-ul. Troznesc, ţipă. scot sunete diabolice, fac ca stafiile, ca
huhurezii. Amuzament cu dulceaţă de scârbă. Ceea ce mi-e teamă fraţilor, este
ca nu cumva copiii din România să devină ca cei din America, unde în urma unei
întrebări pe stradă "ce le-ar place cel mai mult să facă de
Haloween?", 85 % dintre ei au răspuns "să omorâm un om"! Mă tem,
că dacă azi copiii colindă cu Haloween-ul prin blocuri, mâine la Ştirile de la
ora 5, să n-azim că-n urma promenadei drăceşti, au murit părinţii sugrumaţi în
case! Aşa, de... divertisment.
După colindul de Crăciun ajungi la ieslea Lui Isus Hristos,
după bântuiala de Haloween ai şansa să ajungi în coarnele lu' Satan.
Fugi de dovleac!
Dinţii săi fac răni ce nu se mai vindecă!
- eseu publicat în volumul "Nicolae Geantă - Lupta cu Inerţia, Fabrica de vise, Beiuş, 2015"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu