În săptămâna a doua din iulie am plecat în vacanţă. Mi-a
lipsit bătrânul peste două luni jumătate. În toamnă, în prima zi de facultate
mi-am lăsat bagajul la cămin şi am fugit în Doamna Ghica. Acolo locuia
nonagenarul. Am sunat de 10 ori la uşa cu vopsea decojită. Nimic. Am bătut în
uşă, am strigat. A ieşit o vecină. “Nu ştiţi, domnul Potra… Domnul Potra a…
murit la jumătatea lunii iulie”. S-a prăbuşit cerul pe mine. Am coborât scările
cu lacrimi în ochi şi cu inima zdruncinată. Am strigat când am ieşit în stradă:
“L-ai ţinut în viaţă, Isuse, ca să mă cazeze pe mine!”…
citeşte tot articolul accesând
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu