Se spune că realitatea e ruina unui basm. Subiectele din cărți sunt desprinse din viață dar viața nu se trăiește din cărți. Îmi cert copiii că nu știu, apoi realizez că eu nu mai știu și asta e semn de bătrânețe. N-am mers niciodată pe un drum bătătorit ci mi-am făcut propriile poteci, pentru că nimeni nu lasă urme pe asfalt. Uneori mă simt ca un pom uscat dar mă liniștesc la gândul că pomii sunt canalul de comunicare a lui Dumnezeu cu pământul…
Cele mai multe vise mi s-au împlinit pentru că am visat puțin.
Nefericit însă poți fi și dacă ți se împlinesc toate… Viața e o poveste ce atunci când devine mai interesantă trebuie să se sfârșească întrucât povestitorul adoarme în fotoliu.
Și apoi se trezește într-o altă poveste, pentru că dincolo nu e altceva decât lumea basmelor…
V l a d i m i r _ P u s t a n
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu