Să vizitezi bisericile din Apocalipsa e un vis... Ori o mică nebunie. Puțini creștini se mai încumetă să ajungă la ele. Mai ales că sunt într-o țară musulmană... Nepromovate. Ruinate. Uitate... Așa că ne-am propus să călcăm pe urmele sfinților părinți..
Vladimir Pustan a plecat la ora nouă dimineața din Beiuș. Spre Deva. Pe un drum cu aspect selenar. De fapt pe lună tectonica e numai în lung. Drumurile din Bihor și Hunedoara Nord au tectonica de-a latul. Din doi în doi metrii. Șanturi să îngropi camionul. Plus poduri neterminate. Lăsate parcă în mod express cu borduri de-a curmezișul străzii. Să-ți rupi mașina. Și gâtul. Rușine politicienilor! Dar ce știu ei ce-i lipsa de asfalt dacă merg cu avionul? Pe banii statului...
Mircea Țetel și Aurel Hritcu au plecat din Suceava abia pe la 15. La 18 trebuia să fim toți in București. Dar cu toate că Mircea e "regele șoselelor", Mercedesurile nu zboară. Iar dacă apare și vreun accident pe la Focșani... Nicolae Geantă a plecat tot la trei după amiază. Cu Interegio. Un tren în care faci saună îmbrăcat. Cu smartphonul obligatoriu în poală. (Apropos, ce mai socializare contemporană în tren! Să bați din degete pe-o sticlă, cu căștile în urechi. Iar vecinii să nu știe despre tine decât că ai iPhone... Viitorul sună bine...)
Abia după 19 ne-am întâlnit la... Jilava. Într-o benzinărie în comuna Jilava, nu la mititica. Acolo a fost punctul de reper pentru reuniune. Fratele Vladimir și-a erodat nervii în traficul bucureștean, Mircea Țetel a dat testul îndelungii răbdări cu limita de viteză pe drumul național 2, iar Nicu Geantă a jucat tenis de masă cu tinerii, la Antiohia în subsol!
La 21 fără trei minute am intrat în Bulgaria. După ce-am stat un timp plictisitor între TIR-ri pe "podul Prieteniei" din Giurgiu. Bulgaria e tot ca România. Ba mai rău. Străzi ciuruite. Nesemnalizate. Mașinile bulgarilor sunt mici, ieftine, urâte. Cele mai bune mașini înscrise la ei sunt tot ale românilor! Nu vă mai lamentați că România e o țară rămasă în secolul trecut. Se poate și mai rău. Bulgarii-s și mai în urmă. Am străbătut petecul dintre Balcani în vreo patru ore. Delectându-ne cu ideile pentru viitoarele predici ale fratelui Vladimir. Și storcându-mi creierii pentru niște invențio noi. Până în vama Turciei nu ne-a depășit nimeni! Orașele bulgarilor sunt mici și tăcute. Nu ne-a impresionat nimic! Bulgaria nu-i frumoasă nici noaptea! Mulțumim încă odată Isuse pentru România!
La vamă un turc a uitat să aplice o ștampilă pe pașaportul fratelui Mircea. Așa că am mai mers și puțin înapoi. Cu spatele evident. Turcia ne-a întâmpinat cu prietenie. Arkadașlar, cum zic dânșii. Autostrăzi luminate, curate, fără denivelări. Noaptea, satele dorm aglomerate ca niște stupi. Clădiri impunătoare au răsărit ca din pământ. Istanbulul e fascinant. 14 milioane de locuitori a atins în 2014. Va fi primul oraș din Europa în 2015. A aglutinat (înghițit) sute de orașe din jur! La 3,30 dimineața am ajuns la hotel...
(va urma)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu